Educația, în impas la sat! Tot mai puțini profesori bine pregătiți în mediul rural

Sociologul Adrian Hatos avertizează că una dintre cele mai grave probleme ale sistemului de educaţie din România este lipsa cadrelor didactice bine pregătite în mediul rural, cauzată de diferenţele majore de nivel de trai şi de oportunităţi între sate şi oraşe.

„Diferenţa de oportunităţi de viaţă între o şcoală de sat şi una din oraş este ca de la cer la pământ. Absolvenţii cu note mari de la universităţi îşi vor alege posturi titularizabile în mediul urban. Vor fugi”, a declarat Hatos în emisiunea „Viitor pentru România” de la Prima News.

Potrivit acestuia, problema nu este una de vocaţie sau de lipsă de interes faţă de comunităţile rurale, ci una strict legată de condiţiile materiale şi sociale în care profesorii ar trebui să trăiască.

Sporurile nu acoperă costul real al mutării la sat

Hatos afirmă că politicile actuale de stimulare financiară sunt insuficiente pentru a compensa diferenţele de calitate a vieţii.

„Dacă vrei să ţii profesor de calitate în mediul rural, trebuie să le acoperi această diferenţă. Sporurile care se dau acum sunt total insuficiente”, a spus sociologul, subliniind că este vorba despre o problemă de politică de resursă umană, nu despre lipsa bunăvoinţei profesorilor.

El atrage atenţia că, fără intervenţii consistente, şcolile din comune şi din micile oraşe monoindustriale rămân captive unui cerc vicios: rezultate slabe, cadre didactice slab pregătite, migraţie continuă a profesorilor tineri şi lipsă de stabilitate.

Legătura dintre educaţie şi polarizarea socială

Hatos a extins analiza dincolo de sistemul şcolar, arătând că dezechilibrele educaţionale sunt parte dintr-un tablou social mai amplu.

„Oamenii din ruralul sărac şi din micile oraşe decăzute sunt foarte supăraţi pe guvernanţi, pentru că au fost trataţi doar ca sursă de voturi ieftine şi forţă de muncă ieftină pentru marile oraşe”, a afirmat sociologul, explicând că aceste frustrări alimentează şi clivajele politice din societate.

În lipsa unor politici coerente de dezvoltare locală, educaţia nu poate compensa singură diferenţele structurale, iar şcoala ajunge să funcţioneze într-un mediu social ostil performanţei.

Deşi există aşteptări publice mari legate de rolul directorilor de şcoli, Hatos consideră că accentul pus pe „liderul salvator” este greşit.

„Nu-mi place ideea asta de director erou. Directorul să-şi facă treaba, dar nu e responsabil de toate păcatele lumii şi nici de păcatele ministerului”, a spus el, explicând că fără profesori bine pregătiţi şi stabili, nici cel mai bun management nu poate produce rezultate spectaculoase.

În plus, instabilitatea managerială generată de interimatele prelungite şi de dependenţa de decizia politică afectează capacitatea şcolilor de a construi proiecte pe termen lung.

Soluţii: politică de resurse umane şi reformă administrativă

În opinia lui Hatos, rezolvarea problemei nu poate veni doar din interiorul sistemului educaţional, ci trebuie corelată cu reforme administrative şi de dezvoltare regională.

El a vorbit despre necesitatea comasării unor şcoli mici, odată cu o eventuală reformă administrativ-teritorială, pentru a permite formarea unor unităţi şcolare mai mari, mai bine dotate şi mai atractive pentru profesori.

„Dacă facem şcoli mai mari, ar trebui să aducem profesori buni. Dar asta presupune costuri reale şi politici serioase de atragere şi menţinere a cadrelor didactice”, a subliniat sociologul, arătând că fără investiţii consistente, orice reformă curriculară rămâne limitată în impact.

În final, Hatos a criticat tendinţa politicienilor de a căuta „reţeta magică” a reformei, în loc să recunoască necesitatea unei finanţări mai consistente.

„Poate că lucrurile ar merge mai bine într-un fel foarte simplu: dacă ar exista mai multă stabilitate, predictibilitate şi, în al doilea rând, mai multe resurse, în primul rând bani”, a declarat sociologul, sugerând că fără investiţii serioase în oameni, diferenţele dintre urban şi rural vor continua să se adâncească.