Erdogan – mare mutare surpriză

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Ce semnificație are această mutarea a lui Erdogan? Înainte de a încerca un răspuns, să precizăm că acesta și-a arătat susținerea față de Ucraina cu prilejul întâlnirii pe care a avut-o la Ankara cu Volodimir Zelensky. Să fi fost Erdogan dominat de sentimente favorabile față de interlocutorul său? Indiscutabil, acest important lider politic, cu cea mai mare experiență dintre șefii de stat europeni, are și o dimensiune de persoană sentimentală. Să fi fost dominat de sentimente? Sau rațiunea de stat i-a dictat să ia o asemenea decizie? Dacă este valabilă cea de-a doua ipoteză, atunci suntem obligați să vedem ce a luat în calcul Recep Erdogan pe tabla de șah a politicii globale?

Până în prezent, a funcționat în ceea ce privește Alianța Nord-Atlantică o regulă tabu. Și anume că niciun stat aflat în război cu un alt stat nu poate fi primit în NATO. Se consideră că într-un asemenea scenariu, automat toate statele NATO intră în Război. Ori prin definiție cel puțin, NATO se prezintă drept o instituție cu caracter defensiv. Nu ofensiv. Dar Ucraina se află în plin conflict armat cu Federația Rusă. Este adevărat că Erdogan insistă, de câte ori are prilejul, pentru declanșarea și apoi pentru finalizarea unor tratative de pace între Federația Rusă și Ucraina. Îți imaginează cumva liderul de la Ankara că este posibil ca în următoarele două-trei zile, deci până la summitul de la Vilnius, ar putea să fie încheiat un tratat de pace între cele două state aflate în război? Cu certitudine nu. Erdogan este un lider politic lucid și pragmatic.

Pe de altă parte, dintre toate statele NATO, după Ungaria, Turcia este a doua țară care face eforturi pentru realizarea unui consens NATO – Federația Rusă. Din această perspectivă, el trece drept un susținător constant al lui Vladimir Putin, cu care are relații apropiate, chiar dacă Turcia, silită de rigorile tratatului NATO, susține Ucraina, inclusiv sub aspect militar. Să facă Erdogan o tentativă, in felul acesta, de a rupe bunele relații cu Moscova? Și această ipoteză trebuie exclusă.

La fel cum poate fi exclus și scenariul conform căruia, în mod demonstrativ, Turcia susține intrarea în NATO a Ucrainei, chiar cu riscul declanșării unui război mondial, și în același timp își utilizează dreptul de veto împotriva Suediei, care cinstit vorbind se califică, din toate punctele de vedere, pentru a adera la NATO. Chiar dacă Erdogan are destul de multe obiecții legate de toleranța excesivă a guvernului Suedez față de radicalismul Kurd.

Căile NATO se dovedesc a fi din ce în ce mai încurcate. Mai încâlcite chiar. Pentru că tot înaintea reuniunii de la Vilnius, reuniune cardinală pentru viitorul NATO, care intenționează să dobândească un statut global, un alt stat membru, respectiv Slovacia, decide brusc să se opună cu toată tăria ofertei lansate de Erdogan privind invitarea Ucrainei de a se alătura statelor NATO. Slovacia invocă interesul național. Reprezentanții acestui stat susțin că Slovacia ar fi pusă în pericol prin primirea Ucrainei, întrucât o asemenea decizie ar plasa NATO în stare de război în raport cu Federația Rusă. Mai sunt doar trei zile până când la Vilnius se vor lua decizii cardinale, fără ca România să joace un rol cu adevărat activ, întrucât în mod oficial, autoritățile de la București nu s-au pronunțat într-o chestiune atât de importantă. Ca și când noi nu avem de apărat interesul național. În ceea ce mă privește, cred că la Vilnius, fierberea de azi se va calma și nu vom asista la niciun fel de decizie spectaculoasă. Va fi mărit bugetul NATO prin creșterea bugetelor de apărare ale tuturor membrilor, iar alianța va decide ca de acum încolo, la nevoie, să acționeze global. Adică pe tot mapamondul. Și în ceea ce ne privește limpede, că Marea Neagră încetează de a mai fi, de acum încolo, un lac închis dominat exclusiv de flotele Turciei și Federației Ruse.