Este doliu! A murit Rodica Stănoiu, fost ministru al Justiției

Profesoara universitară Rodica Mihaela Stănoiu, fost ministru al Justiției în guvernul condus de Adrian Năstase între 2000 și 2004, a decedat miercuri, 3 decembrie 2025, la vârsta de 86 de ani.

Născută pe 10 mai 1939, în Nucet, județul Dâmbovița, Rodica Stănoiu a fost una dintre cele mai influente personalități ale sistemului judiciar românesc de la începutul anilor 2000, într-o perioadă marcată de reforme importante și controverse legate de independența justiției. După 1990, a intrat în politică, iar din 1996 a devenit senator, inițial pe listele PDSR, apoi PSD, reprezentând județul Olt pe mai multe mandate consecutive.

În plan academic, Stănoiu a absolvit Facultatea de Drept a Universității din București în 1961, a obținut titlul de doctor în drept în 1975 și a urmat stagii de specializare în criminologie și drept comparat la universități din Montreal și Strasbourg. După 1990, a predat la mai multe instituții de învățământ superior, printre care Universitatea „Spiru Haret” și Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, fiind autoare sau coautoare a unor lucrări de criminologie și drept penal.

Mandatul la Justiție

Rodica Stănoiu a fost numită ministru al Justiției în decembrie 2000, odată cu instalarea cabinetului Năstase, funcție pe care a deținut-o până în martie 2004. Mandatul său a coincis cu perioada în care România se afla sub monitorizarea instituțiilor europene pentru reformarea sistemului judiciar.

Ca ministru, Stănoiu a avut un rol central în reorganizarea structurilor Ministerului Justiției și în numirea unor persoane-cheie. Numele ei a fost invocat și în dezbaterile legate de arhivele fostei Direcții Generale de Protecție și Anticorupție (SIPA), în contextul suspiciunilor că informațiile colectate despre judecători și procurori ar fi putut fi folosite ca instrument de presiune.

După încheierea mandatului de la Justiție, a fost numită consilier prezidențial pentru securitate națională și șef al Administrației Prezidențiale în mandatul lui Ion Iliescu, înainte de a reveni în Senat. Ulterior, s-a retras treptat din prim-planul politicii, rămânând activă mai ales în mediul academic și în dezbaterile de specialitate pe teme de drept penal.

Profesor de drept penal și criminolog

Dincolo de activitatea politică, Rodica Stănoiu s-a remarcat ca specialist în criminologie și drept penal, lucrând timp de decenii ca cercetător la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române și participând la numeroase conferințe și congrese internaționale. A condus societăți și asociații profesionale din domeniul criminologiei și a fost implicată în elaborarea unor proiecte de lege și politici publice în materie penală.

Foști studenți și colaboratori i-au recunoscut contribuția la formarea unor generații de juriști, chiar dacă numele său a rămas asociat și cu controversele politice ale anilor 2000. În ultimii ani, aparițiile publice ale Stănoiu s-au redus, intervențiile sale limitându-se la comentarii punctuale privind justiția și politica penală a statului.

Verdict definitiv de colaborare cu Securitatea

Cariera sa politică a fost marcată de acuzațiile de colaborare cu fosta Securitate. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a stabilit în 2006 că Rodica Stănoiu ar fi semnat note informative sub pseudonimele „Sanda” și „Georgeta” în perioada 1983–1987. Aceasta a contestat decizia în instanță, invocând falsificarea documentelor și erori în expertizele grafologice.

După un proces de mai mulți ani, Curtea de Apel Oradea a menținut în 2012 verdictul CNSAS, concluzionând că fostul ministru al Justiției a colaborat cu Securitatea ca poliție politică. În 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul formulat de Stănoiu, hotărârea devenind definitivă.

Acuzațiile au avut efecte politice importante. Rodica Stănoiu a părăsit PSD în 2006, în contextul scandalului legat de colaborarea cu Securitatea, și s-a înscris în 2007 în Partidul Conservator. Chiar și după verdictul definitiv, a continuat să conteste public concluziile CNSAS, susținând că nu a făcut poliție politică și că notele informative i-ar fi fost atribuite în mod incorect.