Eveniment-Social

EXCLUSIV! Le găsim în diverse locuri, bine păstrate, din tot Iașul! În această perioadă, totul a ajuns în atenția mitropolitului Moldovei și Bucovinei! – FOTO

Publicat: 24 mart. 2020

Dincolo de realitatea grea din această perioadă, sunt și elemente interesante ce merită a fi urmărite și analizate! De data aceasta este vorba despre obiecte găsite în diverse locuri, bine păstrate, din tot Iașul! În această perioadă, totul a ajuns inclusiv în atenția mitropolitului Moldovei și Bucovinei. De asemenea, sunt și construcții unice și de o valoare istorică aparte.

„Acoperite, vopsite și, din păcate, unele uitate de lume, aceste bijuterii așteaptă să fie redescoperite și scoase la lumină pentru a bucura atât sufletul enoriașilor, cât și privirea iubitorilor de artă tradițională. Și de ce nu, să devină modele pentru arhitectura de astăzi din satele noastre, parcă prea tărcate cu stiluri aduse aiurea din lume”, scoate în prim-plan conf. univ. dr. Vasile Cotiugă, Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

În tot județul și chiar în unele spații din municipiul Iași se găsesc construcții și obiecte care au o valoare istorică, simbolică și spirituală aparte! În acest sens, un istoric și universitar ieșean – conf. univ. dr. Vasile Cotiugă – Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași a demarat un proiect care să le salveze și să le pună în valoare. Demersul său este în atenția și susținerea inclusiv a Înaltpreasfințitului Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Bijuterii și istorii uitate printre dealuri

Acesta arată că spațiul mioritic la Moldovei, cel cu dealuri ondulate și molcome dintre Siret și Prut, multe dintre ele ascunse de păduri, păstrează cu sfințenie bijuterii arhitectonice de lemn și istorii întinse cu penița pe foile îngălbenite ale cărților sfinte. Istoricul Cotiugă reliefează că, din fericire, foarte multe dintre bisericile de lemn ridicate acum două sute de ani de răzeșii satelor din Podișul Moldovei sau de micii boiernași, cu mici slujbe domnești, încă mai sunt în picioare și, duminică de duminică sau la praznicele împărătești, devin ferestre ale sufletului enoriașilor către împărăția cerurilor.

„Din nefericire, timpul și intemperiile și-au pus amprenta pe aceste bijuterii. Pentru a le proteja, preoții și enoriașii au început să le «învelească» în scânduri de brad, să le acopere cu «oloi», de regulă albastru sau verde, și, dacă s-a impus, chiar demontarea lor și ridicarea altora, mai ales după Al Doilea Război Mondial. Altele au fost cuprinse în tencuială de ciment, armată pe sârma ghimpată, așa cum am găsit la Biserica de lemn «Nașterea Sf. Ioan Botezătorul» din Boroșești, comuna Scânteia, județul Iași”, dezvăluie universitarul și arheologul.

„Nestemate ale sufletului, aceste bisericii păstrează poate cel mai bine memoria comunității”.

Profesorul scoate în prim-plan și faptul că, evident, aceste măsuri de protecție poate și-au atins scopul, dar ele au acoperit minunății sculpturale tradiționale, care se mai pot vedea pe ici, pe colea, cum am găsit la Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Cârțibași, comuma Bogdănița, județul Vaslui.

„Acoperite, vopsite și, din păcate, unele uitate de lume, aceste bijuterii așteaptă să fie redescoperite și scoase la lumină pentru a bucura atât sufletul enoriașilor, cât și privirea iubitorilor de artă tradițională. Și de ce nu, să devină modele pentru arhitectura de astăzi din satele noastre, parcă prea tărcate cu stiluri aduse aiurea din lume. Nestemate ale sufletului, aceste biserici păstrează poate cel mai bine memoria comunității, a celor care, prin silința lor, au oferit satului viață. Este vorba deopotrivă de inscripții păstrate pe pietre funerare ale ctitorilor sau oamenilor de seamă din sat, pe bârnele bisericilor, dar mai ales de diverse însemnări ale celor care le-au ridicat și împodobit, dar și ale preoților, care s-au osândit spre păstorirea credincioșilor”, mai reliefeză universitarul.

În final, acesta arată că, pe numeroase cărți liturgice, tipărite chiar acum mai bine de două sute de ani (dar păstrate în condiții nu prea bune – n.r.), am găsit însemnări de dinainte de 1850, cu slove chirilice, dar și după, chiar până spre zilele noastre. Am citit despre mersul la războiul din 1913, despre clopotele trase în 1916, despre copiii luați la război, despre zilele foametei din anul ’46, despre zilele colectivizării etc. Ele sunt adevărate cronici ale satelor, care, dacă ar fi adunate și studiate, ar oferi o imagine mai clară a satului românesc, măcar pentru ultimii două sute de ani”, crede Cotiugă.

Mitropolia inventariază totul

În acest context, oficialii Mitropoliei Moldovei și Bucovinei arată că susțin un asemenea proiect și că, de ceva timp, chiar s-a trecut la o inventariere a tuturor acestor lăcașuri de cult și a obiectelor.

„Avem în vedere toate aceste aspecte ce țin de numeroasele obiecte de cult, cărți vechi pe care le găsim în numeroase biserici din întreg județul Iași sau Moldova. Am discutat și am primit propunerea conf. univ. dr. Vasile Cotiugă, de la Facultatea de Istorie, de a pune în valoare aceste vestigii care au o valoare spirituală și istorică deosebită. Inclusiv Înaltpreasfințitul (ÎPS) Teofan este deschis la toate acestea. Oricum, deja, Mitropolia Moldovei și Bucovinei are în derulare un proiect amplu, care ar trebui să se finalizeze anul acesta, de inventariere a tuturor acestor valori pe care le avem în vechile și frumoasele noastre biserici sau biserici de lemn. Ele trebuie cercetate, puse în valoare și expuse. E un tezaur de o valoare inestimabilă”, a punctat și părintele Constantin Sturzu, Consilier al Sectorului comunicare și relații publice al Arhiepiscopiei Iașilor și purtător de cuvânt al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Minunile dumnezeiești de la capătul județului

Interesant este că și în arhivele Direcției Județene pentru Cultură (DJC) există date istorice și imagini cu o serie întreagă de biserici din lemn, ce se regăsesc de-a lungul întregului județ, unele vechi și de peste 400 de ani! De menționat că, actualul județ Iași este constituit prin înglobarea mai multor unități administrative vechi, respectiv ținuturile Cârligătura, Hârlău și Iași, precum și marginea de nord a ținutului Vaslui și câteva sate din ținuturile Botoșani, Fălciu și Suceava.

Peste toate acestea, în lista oficială a DJC se regăsesc și bisericile: „Sfânta Treime” din Băiceni – Cucuteni, din secolul al XIX-lea, cu hramul „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”, la Boroșești – Scânteia, fondată la 1868 de Manolache Costache Epureanu, „Sfântul Nicolae” din Ciurbești – Miroslava, de la 1806, „Sfinții Voievozi Mihail și Gavril” de la Costești – Târgu Frumos ridicată la 1777 de Petre Palade Secară, „Sfântul Nicolae” din Ipatele de la 1805, „Adormirea Maicii Domnului” de la Jigoreni – Țibănești de la 1813.

De asemenea, pe această listă se regăsesc și „Sf. Ioan Teologul” de la Mănăstirea din Dagâța de la 1723, „Sf. Voievozi Mihail și Gavril” din Mironeasa de la 1803, respectiv „Sf. Gheorghe” din Păușești – Dumești de la 1643 și ridicată de Ieremia Murguleț sau „Sf. Treime” de la Rădeni – Popești de la 1710 și ridicată de Smaranda Palade sau „Sf. Gheorghe” de la Șcheia, din secolul al XVII-lea, ce se presupune că a fost ridicată de domnitorul Vasile Lupu.

Comoara de sub o veche biserică din centrul Iașului

Pe aceeași linie, un exemplu în acest sens este oferit de Biserica Banu, amplasată pe istorica stradă Lăpușneanu din centrul Iașului. Aici, prin eforturile speciale ale preotului paroh Dumitru Merticaru, una dintre cele mai valoroase și frumoase biserici din oraș are un muzeu de istorie amplasat la subsolul monumentului. Aici sunt expuse importante obiecte de cult bisericesc (din patrimoniul de la Banu – n.r.), cărți de istorie valoroase, dar și vestigii arheologice găsite în timpul lucrărilor de reabilitare ale edificiului de cult.

„Ne-am dorit acest lucru tocmai pentru a oferi ieșenilor și celor care ne vizitează orașul un loc așa cum nu se mai află nicăieri într-o biserică din Iași. Avem și un muzeograf, am făcut toate demersurile pentru a fi integrat turistic și colaborăm cu cei de la Palatul Culturii în acest sens”, arată părintele Mericaru.

Este un exemplu de bună practică și edificator în contextul acestor descoperiri din vechile lăcașuri de cult ale Iașului și a punerii lor în valoare. Biserica Banu a fost zidită în anul 1800 de către mitropolitul Iacob Stamati pe locul unei biserici din lemn, ridicată în 1709 de către boierul Savin Banul. Odinioară, edificiul era cunoscut și sub numele de „Biserica calicilor”, pentru că aici se închinau mare parte din cei care alcătuiau breasla calicilor, adică a celor care trăiau din mila publică.



loading...

Adauga un comentariu