Formarea profesională și reconversia profesională

Subiectul cursurilor de formare profesională pare a capta din ce în ce mai mult interesul angajatorilor dar și al salariaților. În contextul pandemiei care a pus în dificultate antreprenorii și a dus în faliment numeroase firme, mulți angajați și-au pus serios întrebarea dacă nu ar fi bine să se reorienteze către alte domenii poate mai stabile, sau cel puțin mai bine plătite.

Potrivit avocatului Alexandru Mușătoiu din Timișoara, specializat în dreptul muncii, drept civil și drept fiscal, dacă ați fost “victima” unei concedieri colective și vă doriți o reconversie profesională, trebuie să știți că nu orice curs promovat online care promite să vă ofere noi competențe vă poate ajuta. Conform Ordonanței 129/2000, furnizorii serviciilor de formare profesională trebuie să fie autorizați de către Ministerul Muncii. La finalizarea cursurilor, cunoștințele acumulate vor fi supuse unor evaluări teoretice și/sau practice în urma cărora vi se vor elibera certificate specifice cursurilor absolvite însoțite de o anexă în care sunt menționate competențele dobândite. Cu toate acestea, promovarea unui curs de formare profesională nu vă garantează neapărat un loc de muncă în domeniul respectiv. Unele școli de formare profesională vă pot oferi, în schimb, stagii de practică, crescând astfel șansele să fiți angajat.

În ceea ce privește formarea profesională a salariaților, Codul muncii prevede obligativitatea angajatorilor de a asigura participarea la cursuri de formare profesională a tuturor angajaților. Ba mai mult, dacă angajatorul vă cere participarea la astfel de cursuri, este obligat să suporte toate cheltuielile aferente iar dumneavoastră beneficiați pe durata acestora de toate drepturile salariale și de vechime la locul de muncă. În schimb, dumneavoastră nu puteți cere încetarea contractului individual de muncă pe o perioadă stabilită prin act adițional, iar dacă o faceți, trebuie să plătiți cursurile de formare profesională total sau parțial, după caz. Angajatorii sunt obligați să anexeze la contractul colectiv de muncă planul de formare profesională și să vă informeze cu privire la conținutul acestuia. Dacă aveți nelămuriri cu privire la contractul de muncă sau la actele adiționale, consultați-vă cu un avocat specializat în dreptul muncii și nu semnați niciun act de care nu sunteți sigur.

Pe de altă parte, dacă doriți să participați la cursuri de formare profesională iar angajatorul refuză să suporte cheltuielile, conform art. 157 din Codul muncii, aveți dreptul să cereți până la 10 zile de concediu plătit pentru a putea participa la astfel de cursuri. Beneficiul este că aceste zile nu sunt deduse din zilele anuale de concediu de odihnă.

Deși pentru angajatori organizarea unui plan de formare profesională pentru salariați poate părea un efort greu de susținut, beneficiile unor astfel de cursuri sunt substanțial mai mari iar pe termen lung ambele părți vor avea de câștigat. Un angajat bine instruit va crește productivitatea firmei și profiturile acesteia iar salariații certificați în urma cursurilor își vor îmbogăți cunoștințele și aptitudinile. În acest sens, se discută chiar în aceste zile posibilitatea acordării unor vouchere pe care angajatorii să le folosească pentru a-și trimite salariații la cursuri de formare profesională. Voucherele ar putea acoperi în anumite condiții chiar mai mult de 50% din valoarea cursurilor și ar urma să fie plătite de stat. Dacă se va materializa propunerea, probabil va mai îndulci puțin gustul amar pe care regimul fiscal al taxelor pentru contractele de muncă îl are asupra angajatorilor.