Fosta iubită a lui Cristian Botgros, mărturii dureroase despre fiica lui Igor Cuciuc. Nimeni nu știa asta

Durerea provocată de moartea Andreei Cuciuc, fiica interpretului Igor Cuciuc, a scos la iveală o legătură discretă, dar profundă, dintre tânăra artistă, Cristian Botgros și fosta lui parteneră, Alexandra Cuhuteac. Cei trei s-au intersectat în același univers muzical, iar poveștile lor se întâlnesc în amintiri trăite la repetiții, la baluri studențești și în serile obișnuite dintre prieteni.

În centrul acestei istorii se află prietenia dintre Andreea și Alexandra, în timp ce Cristian, nepotul maestrului Nicolae Botgros, a fost martor apropiat al acestor legături, atât pe scenă, cât și în afara ei. Ceea ce părea, din exterior, o simplă apropiere colegială s-a dovedit a fi o relație de tip familie, cimentată la Colegiul „Ștefan Neaga” și în mediul artistic din Chișinău.

Mărturia Alexandrei Cuhuteac

Alexandra descrie fără echivoc intensitatea relației cu Andreea. În cuvintele ei, totul a început din prima zi de colegiu și a continuat fără întrerupere, cu acea conexiune greu de pus în cuvinte, care face din două prietene „ca două surori”.

„Prietenia noastră a început când am intrat ambele la Colegiul „Ștefan Neaga”, iar din acel moment nu ne-am despărțit. E puțin spus prietenie, am fost ca două surori, am avut o conexiune aparte, conexiune pe care nu pot să o redau prin cuvinte.(…) Mă atrăgea tot la ea, sufletul ei, gândirea ei. Este o fată specială, noi gândeam în același timp, semănăm în foarte multe chestii. Erau momente când spuneam aceeași frază”, a declarat Alexandra Cuhuteac.

Dincolo de sala de curs sau de scenă, cele două împărțeau lucrurile mărunte care, de fapt, definesc o prietenie reală: drumuri prin oraș, vizite neanunțate, nopți în care ușa era mereu deschisă. Alexandra subliniază un detaliu definitoriu: atunci când a avut nevoie de ajutor, primul gând a fost către Andreea. Un gest simplu, dar plin de sprijin, care spune mult despre caracterul tinerei artiste.

„Noi ieșeam la diferite cafenele, venea la mine, eu mă duceam la ea de multe ori. La un moment dat am venit la Chișinău si mi-am uitat cheile, iar prima persoană la care m-am gândit a fost Andreea, știu că la ea puteam să stau, are un suflet mare și nu am fost refuzată. În acea seară am fost la ea, am fost primită cu sufletul deschis, iar în orice moment greu primeam ajutor de la ea. În general, noi ne vedeam la Colegiul „Ștefan Neaga”, dar și în afara Colegiului ne vedeam, ieșeam prin parc, nu conta unde eram că noi când ieșeam ne simțeam bine”, a adăugat fosta iubită a lui Cristian Botgros.

Amintirile lui Cristian Botgros

Cu o perspectivă din interiorul lumii muzicale, Cristian rememorează cum a cunoscut-o pe Andreea „de când era mică”, în perioada repetițiilor și a concertelor în care apărea și tatăl acesteia, Igor Cuciuc. Relația lui cu Alexandra i-a apropiat pe toți trei și mai mult, pentru că cele două prietene erau nedespărțite.

„Eu pe Andreea o știu de când era mică, Alexandra a prins-o acum 2 ani și ceva. O știu pe Andreea când veneam și eu la repetiții, venea și nenea Igor într-un concert și cânta acolo. Când am început să fiu cu Alexandra, fiind de un an împreună, veneam și eu la Ștefan Neaga” să o întâlnesc, să mergem undeva și să fiu cu ea, ele tot timpul intrau și ieșeau împreună. Eu le vedeam mereu cu zâmbetul pe față. Și acum recent la balul ăsta, am fost și am dansat împreună.

De mână cu Alexandra, noi am stat toți la o masă. A fost totul frumos”, a spus Cristian Botgros.

Din relatările lui se conturează imaginea unei tinere cu zâmbet permanent, energică pe scenă, caldă în afara ei, un liant între prieteni. Episodul de la bal – o seară în care au dansat și au stat împreună la masă – a rămas o secvență luminoasă, evocată acum cu un soi de melancolie care nu poate fi ascunsă.

Întregul tablou arată cum muzica, școala și viața de zi cu zi au țesut o rețea de legături autentice. Între Andreea, Alexandra și Cristian nu a fost doar o apropiere de conjunctură, ci o comunitate de suflet formată în timp, cu gesturi mici și constante. Fărâmele de viață povestite – de la repetiții la cafenele, de la parc la serile în care „ușa e deschisă” – rămân reperele prin care cei apropiați își amintesc de Andreea Cuciuc.