Franța intră în proiectul de peste un miliard de euro din România. Hidroelectrica bate palma cu EDF

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Acționarii Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie electrică din România, au aprobat asocierea companiei de stat românești cu gigantul energetic francez Électricité de France (EDF), controlat la rândul său de statul francez, pentru dezvoltarea proiectului centralei hidroelectrice cu acumulare prin pompaj (CHEAP) Tarnița, inițiativă lansată inițial în perioada regimului Ceaușescu și reluată periodic după 1990.

Hidroelectrica și EDF fac pasul spre Tarnița

Potrivit profit.ro, decizia a fost luată în adunarea generală a acționarilor Hidroelectrica, unde s-a aprobat înființarea unei societăți mixte, de tip Joint Venture Company, între Hidroelectrica și EDF Power Solutions International, fiecare cu o participație de 50%, scopul fiind dezvoltarea proiectului Tarnița până la luarea deciziei finale de investiție.

Totodată, acționarii au aprobat Acordul Acționarilor care stabilește termenii de funcționare ai noii entități, document prin care sunt definite responsabilitățile și contribuțiile părților în cadrul proiectului CHEAP Tarnița. Hidroelectrica este controlată de statul român prin Ministerul Energiei, care deține aproximativ 80% din capitalul companiei.

Ajutorul de stat, condiție-cheie a parteneriatului

Potrivit informațiilor publicate de profit.ro, EDF a condiționat asocierea de garantarea de către statul român a acordării unui ajutor de stat în faza de operare a centralei, după punerea în funcțiune a acesteia. Solicitarea vine în contextul în care, încă din 2014, în România este în vigoare o ordonanță de guvern care prevede scheme de sprijin pentru proiectele CHEAP cu putere instalată mai mare de 15 MW.

Proiectul Tarnița a fost conceput inițial cu o putere instalată de 1.000 MW, iar costurile totale ale investiției au fost estimate la peste 1 miliard de euro încă de acum mai bine de 15 ani. În actuala etapă, costul fazei de prefezabilitate este evaluat la 400.000 de euro, în timp ce faza de fezabilitate și dezvoltare până la decizia finală de investiție este estimată la aproximativ 30 de milioane de euro.

În documentul de fundamentare al hotărârii AGA se arată că EDF și Hidroelectrica și-au exprimat interesul comun de a deveni dezvoltatori și co-investitori ai proiectului, pe fondul cerințelor tot mai stricte ale Uniunii Europene privind decarbonizarea, flexibilitatea sistemului energetic și integrarea surselor regenerabile, context în care centralele cu acumulare prin pompaj ar putea beneficia, în viitor, de scheme dedicate de sprijin.

Modele de sprijin: capacitate, CfD și tarife reglementate

EDF a solicitat explicit adoptarea unui cadru de reglementare care să permită implementarea unei scheme de venituri de sprijin, precum mecanisme de rezervare de capacitate, contracte pentru diferență (CfD) sau feed-in-tariff, pentru a justifica continuarea proiectului Tarnița. Astfel de instrumente sunt utilizate deja în mai multe state europene pentru susținerea investițiilor în capacități flexibile și de stocare a energiei.

În cazul mecanismelor de rezervare de capacitate, unitățile de producție și stocare sunt remunerate pentru disponibilitatea de a livra energie în sistem în perioadele de vârf de consum, costurile fiind suportate de consumatori prin facturile de energie. Un sistem similar funcționează de mai mulți ani în Polonia, unde capacitățile sunt selectate prin licitații competitive.

Schema CfD este deja aplicată în România pentru stimularea investițiilor în eolian și fotovoltaic, fiind avută în vedere și pentru proiectele nucleare. Aceasta garantează investitorilor un anumit nivel al veniturilor în exploatare, prin compensarea diferențelor dintre prețul pieței și un preț de exercitare stabilit, mecanism care, în alte state, este finanțat tot de consumatori.

Ordonanța din 2014 și eșecurile anterioare

În 2014, guvernul condus de Victor Ponta a adoptat o ordonanță simplă privind sprijinirea investițiilor în centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj, imediat după înființarea vechii societăți de proiect Hidro Tarnița SA, controlată integral de stat. Compania a intrat ulterior în faliment, după eșecul atragerii de investitori privați.

Actul normativ, aflat și în prezent în vigoare, prevede declararea CHEAP-urilor ca lucrări de interes național, facilități privind terenurile, scutiri de tarife și obligația operatorului de transport de a asigura racordarea la sistemul energetic național. Aplicarea efectivă a măsurilor de sprijin este însă condiționată de notificarea și aprobarea ajutorului de stat de către Comisia Europeană.

În februarie anul trecut, autoritățile de la București anunțau că EDF și conglomeratul japonez Itochu și-au manifestat interesul pentru proiectul Tarnița, purtând discuții cu Transelectrica, operatorul de transport și sistem, care susține necesitatea realizării unei astfel de capacități de stocare.

Studiul vechi, din nou în centrul atenției

Un element-cheie în relansarea proiectului este vechiul studiu de fezabilitate realizat în 2008 și actualizat în 2014, aflat în patrimoniul Hidro Tarnița SA, companie intrată în faliment în noiembrie 2023. Documentația include analize tehnice, economice și de integrare în sistemul energetic național, fiind solicitată de participanții la o licitație de realizare a unui nou studiu, eșuată în 2024.

Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE), acționarul majoritar al Hidro Tarnița SA, a blocat vânzarea studiului, invocând interesul național și intenția de a prelua documentația, potrivit unor documente ale companiei aflate în procedură de lichidare.

Importanța studiului vechi ar putea crește decisiv în contextul asocierii Hidroelectrica–EDF, în condițiile în care un amendament legislativ ar permite lansarea proiectului fără un nou studiu de fezabilitate, prin simpla actualizare a indicatorilor tehnico-economici existenți. Proiectul Tarnița-Lăpuștești prevedea construirea, în 5–7 ani, a unei centrale de 1.000 MW, la circa 30 de kilometri de Cluj-Napoca, menită să asigure echilibrarea sistemului energetic național în contextul extinderii producției regenerabile și a posibilei intrări în funcțiune a unor noi reactoare nucleare, deși eficiența economică a investiției a fost pusă sub semnul întrebării de o parte a experților din domeniu.