Geoană bate șaua ca să priceapă iapa

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Adevărul gol goluț este că, deși există un număr semnificativ de analiști politici care au început să ia în calcul o candidatură la prezidențiale a lui Mircea Geoană, până în acest moment niciun partid politic nu i-a propus acest lucru. De analizat de ce. Iar al doilea element care poate fi luat în calcul constă în apropourile pe care le face în acest sens secretarul general adjunct NATO. Care așteaptă cu nerăbdare o invitație. O invitație ce pentru moment nu vine.

În ziua de 26 a acestei luni, Mircea Geoană a prezidat o întrunire NATO-Ucraina. Și, răspunzând întrebărilor unor jurnaliști, a făcut două precizări relevante. Prima, că viața sa politică nu se încheie odată cu sfârșitul mandatului la NATO. Un sfârșit care se apropie. A doua e că nu a primit până în prezent nicio solicitare de a candida la prezidențiale din partea vreunului partid.

Afirmațiile de mai sus demonstrează că Mircea Geoană ia foarte în serios posibilitatea unei înscrieri în lupta prezidențială. Când se referă însă la faptul că niciun partid nu i-ar fi propus acest lucru, este, pentru mine cel puțin, limpede că se referă exclusiv la PSD. Care alt partid l-ar desemna candidat? În niciun caz AUR. Este adevărat că AUR își caută cu râvnă un favorit. Dar acesta în niciun caz nu ar putea fi Mircea Geoană. Geoană este un atlantist convins, un om fidel Washingtonului până în măduva oaselor, în timp ce AUR este o formațiune suveranistă, care crede și susține alianțele noastre euroatlantice, dar în condițiile în care acestea nu atentează la statul națiune și la interesele specific naționale. Nici USR, care are un electorat din ce în ce mai subțire, cu sau fără formațiunea desprinsă de Dacian Cioloș, nu rezonează cu Mircea Geoană. Cât despre PNL, dacă acesta va promova un candidat surpriză, va opta cu siguranță pentru Eduard Hellvig, care de altfel se și încălzește în acest sens. Promovând din când în când discursuri cu tentă prezidențială. În ecuație n-ar mai rămâne decât PSD. Atâta doar că Marcel Ciolacu se mai gândește. Poate că așteaptă un impuls extern. Poate că așteaptă ca sugestia sau chiar rugămintea să vină de la Washington. Până una alta însă, lui Mircea Geoană nu i s-a făcut în mod oficial nicio ofertă. Și, în aceste condiții, se cere singur. Îl va invita PSD în cursă? Dacă o va face, presupun că va exista o condiție prealabilă. Pe care, pentru moment, Mircea Geoană nu o poate onora. Și anume revenirea la nava mamă. Cu arme și bagaje. Nici asta nu este ușor. Actualul secretar general NATO a lăsat în urmă nu numai o zestre de simpatie, ci și una de antipatie. Are adversari în PSD, dintre care unii, destul de mulți, nu îi iartă eșecul de la capătul confruntării cu Traian Băsescu. Eșec constând în faptul că, în calitate de șef de partid, nu a luat măsurile necesare pentru a-și securiza voturile din țară și mai ales voturile din străinătate.

În aceste condiții, singura soluție pe care Mircea Geoană o are pentru moment este ca, fără să o spună explicit, să lase să se înțeleagă că și-ar asuma cu bărbăție lupta pentru Cotroceni. Dar dacă va candida și va ajunge în turul doi, balanța va putea fi înclinată în favoarea sa numai și numai cu ajutorul lui George Simion.