Ghidul bunelor maniere. Ne descaltam, in vizita?

Buna ziua om cu buna crestere si cu alese insusiri. Pentru ca de ceva vreme tot intru in casele voastre cu rubrica aceasta de bune maniere, m-am gandot sa aducem in discutie si acest aspect: ce faci cand intri intr-o casa de om, te descalti au ba?

In satul romanesc de odinioara, cu ulite pline de praf vara si inglodate in celelalte anotimpuri, asta era de la sine inteles: te descaltai, ca sa nu aduci noroiul pe presurile si covoarele gazdei. Dar inainte de a te urca pe prispa sau de a ajunge in tinda si a-si scoate gumarii ori ciubotele din picioare, dumnealor, musafirii, se stergeau pe talpi bine-bine. Nu se cuvenea sa aduci chiar tot glodul pe pragul casei.

Ei, si prin targuri se mai obisnuia sa te descalti, in zilele ploioase, cu toata amenintarea unui „Ionel” care avea sa-ti toarne chiseaua cu dulceata in galosi. Chiar daca n-o zice Caragiale, v-o zic eu: personajul din „Vizita…” nu era chiar targovet sadea, ci abia la prima ori a doua generatie, caci in mahalalele Bucurestiului oamenii veniti de la tara, pentru un trai mai bun, adusesera cu ei si bunele obiceiuri ale satului lor. Da, zic „bune obiceiuri”, in satul de odinioara.

Astazi, ramane valabila cutuma descaltatului doar daca ai avut de mers pe o ulita plina de glod, dupa ploaie. Altminteri, daca esti in vizita, civilizat e sa nu te descalti, caci stiut este ca picioarele scoase din pantofi mai prezinta, adeseori, un dezavantaj: un miros neplacut, care exhala dinspre ele.

Totusi, daca gazda impune descaltarea in casa sa curata ca un pahar, nu e nici asta atat de gresit, cu o precizare: sa aiba intotdeauna la indemana destule perechi de papuci si de potrivite marimi, pentru a nu-si lasa oaspetii in ciorapi ori cu piciorul gol.

Mereu ma face sa zambesc amintirea unei mici nunti facuta in familia mirelui, in casa cea primitoare a parintilor sai. Femei in rochii de seara. Barbati spilcuiti, parfumati, umbland in ciorapi dintr-o camera intr-alta. Ba chiar si mirii erau desculti.

Sfatul meu e sa adoptati o regula sau alta, dar cu grija sa nu cadeti in ridicol.

Acestea fiind zise, cu promisiunea sa nu intru niciodata cu picioarele incaltate in sufletul dv., va zic la revedere, pe curand.