Guvernul continuă să împrumute miliarde. Datoria crește, iar noi și strănepoții noștri vom plăti nota de plată

România se afundă tot mai mult în datorii. Ministerul Finanțelor a mai pus pe spatele românilor încă un miliard de lei, prin două licitații de titluri de stat. Dobânzile? Uriașe: 7,40% și 7,46% pe an. Nu este un caz izolat. În doar o lună, România a împrumutat aproape 5 miliarde de euro și alte miliarde în lei, iar nota de plată o vom simți cu toții – direct în taxe, inflație, scumpiri și un viitor economic tot mai nesigur.

Împrumuturi interne la dobânzi uriașe

Ministerul Finanțelor a organizat două licitații. A împrumutat 500 milioane lei prin redeschiderea unei emisiuni de obligațiuni cu scadență în aprilie 2028 și încă 500 milioane lei pentru o emisiune care ajunge la maturitate în iulie 2033. Dobânzile anuale acceptate: 7,40% și 7,46%.

Este o povară uriașă. La asemenea dobânzi, statul nu doar că plătește scump, dar rostogolește datoriile fără să explice cum vor fi plătite. Nimeni nu vorbește despre planuri clare de reducere a deficitului sau reforme structurale. Doar se împrumută.

Și asta nu e tot. Pe 9 iulie 2025, România a mai împrumutat 4,7 miliarde de euro de pe piețele internaționale. O sumă imensă, cea mai mare atrasă de statul român într-o singură emisiune în acest an. Totul este prezentat ca un „succes” de către Ministerul Finanțelor, dar realitatea e alta: costurile sunt foarte ridicate, iar dobânzile sunt la niveluri greu de susținut pe termen lung.

Spre exemplu:

• 2 miliarde de dolari, maturitate 5 ani: dobândă 5,75%/an

• 1,75 miliarde de dolari, maturitate 10 ani: dobândă 6,62%/an

• 1,5 miliarde de euro, scadență în 2039: dobândă 6,75%/an

Pentru un stat cu o economie fragilă, dezechilibre bugetare și o administrație care nu face reforme, aceste dobânzi nu sunt “succese”, ci simptome ale lipsei de încredere din partea investitorilor. Iar „entuziasmul” investitorilor e ușor de explicat: împrumută statul român scump și încasează sigur.

Dar pentru ce ne împrumutăm atât? Și cine plătește?

În mod normal, un stat care se împrumută la acest nivel o face pentru investiții mari, care aduc dezvoltare pe termen lung: infrastructură, educație, sănătate, inovație. Dar în cazul României, banii se duc pe salarii, pensii, funcționarea aparatului bugetar și diverse cheltuieli ineficiente, multe dintre ele netransparente.

Se trăiește pe datorie. Se acoperă găuri vechi cu bani noi. Se rostogolesc împrumuturi cu alte împrumuturi. Iar costurile cresc de la an la an.

Mai grav e că nimeni nu vorbește despre viitor. Cât va ajunge datoria publică în 2026? Cât plătim anual doar pe dobânzi? Cum vom returna miliardele împrumutate? Cum vom opri avalanșa asta?

Răspunsurile lipsesc. Se ascund după statistici frumos ambalate și comunicate optimiste. Dar adevărul e că datoria crește accelerat și este împinsă pe umerii generațiilor viitoare.

Românii nu mai pot fi păcăliți cu termeni pompoși și cu “succesuri” în fața investitorilor străini. Ei vor să știe: ce se întâmplă cu banii lor? De ce trăim din împrumuturi? De ce nu avem școli decente, spitale curate sau autostrăzi funcționale, deși împrumutăm miliarde?

Se guvernează prin frică, secret și împrumut. Se pun biruri pe spatele cetățenilor în timp ce datoriile explodează. Trăim din bani care nu sunt ai noștri, dar pe care îi vom plăti cu vârf și îndesat. Nu doar noi, ci și copiii noștri și, cel mai probabil, și strănepoții noștri.

Este momentul ca guvernanții să răspundă. Nu băncilor, nu investitorilor, ci cetățenilor acestei țări. Fiindcă România nu este o bancă de credit luată pe persoană fizică, ci o țară în care fiecare leu împrumutat înseamnă o responsabilitate în plus pentru viitorul tuturor.