În fața unei bănci din centrul Damascului, Abu Fares, un bărbat în vârstă de 77 de ani, stă așezat obosit pe trotuar, cu trăsăturile feței marcate de epuizare și dezamăgire. A așteptat mai bine de patru ore pentru a retrage o parte din pensia sa modestă, însă bancomatele nu mai aveau numerar.
„Stau aici de ore întregi și tot n-am reușit să scot niciun ban”, a declarat el pentru presa locală, refuzând să își dezvăluie numele complet.
Situația reflectă o realitate dură: în Siria post-Assad, criza economică continuă să macine viețile oamenilor de rând, în ciuda speranțelor că răsturnarea regimului, în decembrie anul trecut, va aduce o gură de aer. Țara încă se luptă să se ridice după aproape 14 ani de război civil devastator, iar sistemul bancar pare complet paralizat.
Potrivit Organizației Națiunilor Unite, aproape 90% din populație trăiește sub pragul sărăciei, iar actualele autorități fac eforturi disperate pentru a elimina sancțiunile internaționale moștenite de la vechiul regim. Lipsa cronică de lichidități a forțat guvernul să impună limite drastice la retragerile de numerar, în timp ce bancomatele sunt tot mai des goale sau nefuncționale.
Unul dintre motivele crizei bancare actuale este că, până recent, Rusia avea monopolul emiterii de bancnote siriene. De la înlăturarea lui Assad, autoritățile interimare au raportat primirea unui singur transport de numerar din Moscova.
Haos la bancomatele din Siria
Funcționarii publici – peste 1,25 milioane la nivel național – sunt printre cei mai afectați. Pentru a încasa salariul, aceștia trebuie să se alinieze la cozi uriașe în fața celor două bănci de stat sau a puținelor ATM-uri afiliate. Sumele sunt plafonate la aproximativ 200.000 de lire siriene pe zi – echivalentul a 20 de dolari la cursul de pe piața neagră. De multe ori, angajații sunt nevoiți să își ia liber o zi întreagă doar pentru a-și putea încasa banii.
„Oamenii sunt bolnavi, sunt bătrâni, nu mai putem continua așa”, spune Abu Fares, privind în jur la zecile de persoane care așteaptă în zadar, unii direct pe asfalt.
O angajată a unei bănci private, sub protecția anonimatului, a confirmat lipsa severă de lichidități: „La sfârșitul programului, dezactivăm bancomatele. Nu avem altă soluție.”
În fața Băncii Comerciale a Siriei, s-au format cozi ce depășesc 300 de persoane. Printre ele, Afraa Jumaa, un funcționar public de 43 de ani, își exprimă frustrarea: „Cheltuiesc mai mult pe transportul până la bancă decât pe ce pot retrage. Nu e normal să petrecem zile întregi pentru a ridica sume atât de mici.”
Inflația a distrus practic moneda națională. Dacă în 2011, un dolar valora 50 de lire siriene, astăzi sumele necesare pentru nevoile de bază sunt de sute de mii de lire.
Economistul Georges Khouzam avertizează că piața neagră are propriile tactici de destabilizare. Vânzătorii de valută, interziși în timpul lui Assad, au revenit și manipulează intenționat fluxul de numerar în lire siriene, generând fluctuații rapide și profituri uriașe în detrimentul populației.
Muntaha Abbas, o funcționară în vârstă de 37 de ani, a fost nevoită să se întoarcă de trei ori la bancă pentru a reuși să-și încaseze întregul salariu – 500.000 de lire siriene. După cinci ore de așteptare, a reușit să retragă doar 200.000.
„Sunt multe bancomate în Damasc, dar foarte puține funcționează efectiv”, spune ea cu amărăciune.
Într-o țară epuizată de război, criza economică pare să continue lupta pe alt front – unul al supraviețuirii de zi cu zi. Iar pentru milioane de sirieni, bătălia se dă acum în fața unui ATM gol.