După o bâlbâială de o lună de la moțiunea de cenzură împotriva guvernului Bolojan, adoptată cu o majoritate dureroasă pentru premier, de 281 de voturi, președintele numit, Nicușor Dan, a luat o decizie extrem de controversată: desemnarea lui Eugen Tomac, el însuși un hibrid, pentru a forma viitorul guvern, tot hibrid, și de a se prezenta în Parlament cu un program de guvernare, de asemenea hibrid.
Este un experiment politic cum nu s-a mai văzut în România, făcut în cel mai critic moment al acestei țări. În plină acutizare a trei crize conjugate: politică, economică și geopolitică, care împreună generează o criză existențială. Să explic în cele ce urmează toate afirmațiile pe care le-am făcut mai sus.
Eugen Tomac nu este nici cal, nici măgar. Nu se știe ce este în realitate, dar cu certitudine el nu este pur și simplu un politician, întrucât se află în fruntea unui partid instalat acolo de Traian Băsescu și care nu a produs niciun fel de rezultate notabile. Și lucrează neremunerat, în calitate de consilier prezidențial al lui Nicușor Dan, care, nominalizându-l, intervine brutal peste capul partidelor parlamentare în jocul politic, făcând un scandalos rabat de la rolul său constituțional, care îi impunea doar o sarcină de mediator între fostele partide aliate. Așa cum se întâmplă de obicei, adevărul despre Tomac, despre cine este el cu adevărat și care este rolul pe care îl joacă în arhitectura politică româno-basarabeană, îl vom afla mai târziu. Post coitum omne animal triste. Spre paguba României. Mandatul său, în calitate de premier hibrid desemnat, este să alcătuiască un guvern mixt, alcătuit din oameni politici, reprezentanți ai așa-numitelor partide occidentale și tehnocrați. Tehnocrații s-ar putea să fie, în realitate, aparatnici, în măsura în care nu vor fi recrutați dintre cei mai importanți oameni de știință și specialiști în diferite domenii pe care îi are din plin România, dar nu îi folosește la capacitatea lor. Și chiar dacă Tomac va ști să facă alegeri bune și chiar dacă acestea vor fi adjudecate de către partidele aflate mai mult în război decât într-o alianță, tot vom avea de-a face cu un guvern hibrid. Adică cu o struțo-cămilă. Un executiv care nu este nici cal, nici măgar. Și care va trage în toate direcțiile, împleticindu-se din mers. Este exclus ca un asemenea executiv, croit pe picior, să poată face față cu succes gravelor probleme cu care se confruntă România și, în ultimă instanță, gestionării statului până la alegerile următoare, dacă acestea vor fi făcute la termen și nu vor fi anticipate, așa cum își dorește AUR și ar fi logic să se întâmple. Sfârșitul acestei săptămâni și începutul săptămânii viitoare vom asista la spectacolul jalnic al formării și poate al instalării guvernului hibrid, cel mai nepotrivit executiv pentru complicata provocare căreia ar trebui să-i facă față.
Naivii își imaginează că tandemul Nicușor Dan-Eugen Tomac va reuși să netezească în mod spectaculos procesul reîntoarcerii Basarabiei la patria mamă înainte, simultan sau ulterior prezumtivei aderări a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Eu unul încep deja să mă gândesc ce urmează după respingerea de către parlament a noului executiv și cum, Dumnezeule, ar putea evita România alegerile anticipate?