Ilie Bolojan anchetat. In rem? In personam? Sau de fentă?

Fiind presat cu întrebări referitoare la cel mai mare scandal de corupție al momentului, cel al microbuzelor școlare, șeful DNA, Marius Voineag, confirmă că Ilie Bolojan este anchetat. O face de formă? Sau e adevărat? Și dacă da, ce calitate are cel care, anul trecut, președinte al Consiliului Județean Bihor fiind, a aprobat achiziționarea a 25 de microbuze electrice la un preț de peste două ori mai mare decât cel de catalog? Dacă această anchetă este dusă până la capăt, Ilie Bolojan va trebui să explice în fața procurorilor, în scris și înregistrat audio și video, ce a făcut cu diferența de bani, care este de peste 2.500.000 de euro, și cum se face că alte 50 de microbuze școlare nu au mai putut fi achiziționate din cauza acestei escrocherii?

O megaescrocherie la nivel național. De un cinism îngrozitor. Pentru că, de dragul îmbogățirii ilegale a unor demnitari politici și din administrația publică, elevii din România au fost privați de aproape 2.000 de microbuze școlare.

O afacere murdară ai cărei autori trebuie să înfunde pușcăria. Iar banii pe care i-au încasat ilegal, indiferent cum au fost distribuiți pe rețelele infracționale, trebuiesc confiscați. Dar, în primul rând, vorbim despre o afacere politică. Pentru că cel care este capo dei tutti capi, Vlad Papuc, firma care și-a adjudecat nu mai puțin de 35 de contracte în valoare de 135 de milioane de euro, o are în spate pe mama sa, care este șefa organizației de femei PNL, și pe Iulian Dumitrescu, baron PNL, cunoscut și sub apelativul de „Lamborghini”.

Din perspectiva Uniunii Europene, care a finanțat această operație desfășurată mizerabil în România, situația este de asemenea extrem de gravă și reclamă o anchetă la sânge a Parchetului European, condus de Laura Codruța Kovesi. Care însă, conform unei practici mai vechi, s-ar putea să preia dosarul pentru a-l îngropa. Dar, până atunci, este cât se poate de firesc să ne întrebăm cum de au putut fi furați atât de mulți bani pe sub nasul corpului de control al prim-ministrului, pe sub nasul inspectoratelor locale de învățământ, pe sub nasul corpului de control al Ministerului Educației, al Curții de Conturi, al nenumăratelor instituții de control pe care le avem și le plătim din bani publici, dar și pe sub nasul Serviciului Român de Informații, care și-a trecut domeniul educației în dreptul său, ca fiind de siguranță națională. Cât de cancerigenă este societatea noastră dacă s-a putut întâmpla așa ceva?

Așteptăm epilogul.