Imagine rară cu mama Monicăi Bîrlădeanu. Cât de mult seamănă cele două

Monica Bîrlădeanu, una dintre cele mai cunoscute actrițe românești, a transmis un mesaj emoționant cu ocazia zilei de naștere a mamei sale. Minodora Tătărușanu a mai adăugat un an la vârsta sa.

Actrița are o relație apropiată cu cea care i-a dat viață și, spune ea, fără sprijinul acesteia nu ar fi devenit femeia de astăzi. În mesajul postat pe rețelele de socializare, Monica a inclus și o serie de fotografii emoționante alături de mama sa.

„La mulți ani, mămica mea iubită! Fără tine nu aș fi cine sunt astăzi. Sunt recunoscătoare pentru fiecare sacrificiu și pentru toată dragostea ta și te admir mai ales pentru felul remarcabil în care te-ai transformat de-a lungul anilor. Sunt mândră că sunt fiica ta!”

Părinții vedetei au divorțat când ea era doar o copilă

Monica Bîrlădeanu avea doar 12 ani în momentul în care părinții ei au decis să meargă pe drumuri separate. Copilăria i-a fost marcată de violențele dintre părinți, dar și de sinuciderea tatălui său, când ea avea 18 ani.

„Separarea e destul de urâtă, dar, chiar şi aşa, mi s-a părut că e mai bine ca ei să fie fericiţi separat decât să continue împreună, dar nefericiţi. (…) Însă cel mai traumatizant moment a fost când, la şedinţa publică, de faţă cu mulţi alţi oameni pe care eu nu-i cunoaşteam, a trebuit să aleg între mama şi tata – să spun de cine îmi place mai mult, cu cine vreau să locuiesc în continuare.

E îngrozitor să spui > în timp ce-ţi ţii tatăl de mână. Nu te mai poţi uita la el de ruşine pentru că a fost nevoit să îndure umilinţa abandonului unui copil care, în momentul ăla, poate să însemne întreaga lume pentru el”, a povestit actrița în cadrul unui interviu oferit în 2017, pentru Adevărul.

„M-a afectat teribil pierderea lui bruscă”
Cu multă sinceritate, Monica a vorbit despre pierderea tragică a tatălui său și despre modul în care a gestionat relația cu acesta în timpul vieții lui. De asemenea, nu poate uita eforturile și sacrificiile făcute de mama sa, care a încercat să le ofere ei și fratelui său o viață normală.

„M-a afectat teribil pierderea lui bruscă, chiar în vara când învăţam pentru admiterea la facultate. A fost foarte dificil. Şi, într-adevăr, a fost o adolescenţă grea, dar căreia, într-un fel, îi sunt recunoscătoare, pentru că, poate dacă noi nu eram într-o situaţie aşa de dificilă financiar, de exemplu, după plecarea lui tata, nu s-ar fi născut aşa repede în minte simţul responsabilităţii.