Imposibila reformă

Ca de fiecare dată, Direcția Națională Anticorupție marchează apropierea alegerilor. Și extrage cu penseta nume din ce în ce mai sonore din interiorul puterii. Și al opoziției. Urmând un traseu, nu se știe de cine, desenat. Dar în niciun caz întâmplător. Ieri a venit rândul lui Dumitru Buzatu, președintele cu mare vechime al Consiliului Județean Vaslui. Buzatu a călcat pe bec. Extrem de grav. DNA nu a inventat acest dosar. Nici nu avea de ce. Într-un fel, era la vedere.

Problema nu este că în fiecare ciclu electoral, în ultimul an, instituțiile de forță ale statului se activează. Și fac capturi cu mare impact. Problema reală e că acest lucru nu se întâmplă în mod continuu. Așa cum ar fi cazul. Dumitru Buzatu a căzut în plasă într-un flagrant ca la carte, pentru o șpagă de 1.25 milioane lei. Suma reprezintă 10% din valoarea unui contract edilitar. Câte asemenea contracte există într-un singur județ? Câte există la nivel național? Acest bir de 10% există de 30 de ani în România. Și se practică în mai toate localitățile țării. De către ispravnici. De către demnitarii aflați în funcții de decizie. Și totuși, pică pe bec doar câte unul, și asta se întâmplă mai ales în preajma alegerilor. În mod demonstrativ.

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

Cine sunt copiii lui Mircea Diaconu. Niciunul nu i-a călcat pe urme în actorie

Marcel Ciolacu a reacționat fulgerător. L-a sancționat politic pe Dumitru Buzatu. Dar câți Dumitru Buzatu există în realitate, În PSD și în alte partide?

Toți cei care îndeplinesc funcții publice au obligația să întocmească, să semneze și să depună declarații de avere și declarații de interes. La fel a făcut și Buzatu. Dacă la nivelul conducerii PSD s-ar fi manifestat voința politică de a diminua corupția, atunci era cât se poate de simplu ca cineva, fie și un student membru în organizația de tineret, să fie însărcinat cu studierea acestor declarații. O lectură a acestora, fie și superficială, ar fi demonstrat, cu mult timp înainte, că Buzatu are mari probleme de integritate. În condiții normale, nu avea cum să dobândească o avere atât de fabuloasă. Ca Buzatu sunt mulți alții în PSD, dintre care, până la alegeri, DNA va extrage și va executa câțiva. Dar această situație, percepută de mulți ani cât se poate de clar de către populație, îi caracterizează nu doar pe demnitarii acestui partid. Cazuri asemănătoare există în toate celelalte formațiuni politice aflate, în prezent, la putere, sau care s-au perindat în trecut la putere. DNA are oricând posibilitatea să extragă din liste, cuprinzând mii de persoane. Dacă ar trebui să facă această operație simultan, nu ar avea resursele necesare. Pentru că justiția nu se reduce și nu se poate reduce la activitatea unei singure instituții de forță. Este nevoie de mai mult. Anticorpii societății, ai unei societăți normale, funcționează altfel. Prin participarea efectivă a întregii societăți.

Cetățenii României sunt amețiți, din nou, cu iluzia că ar putea avea loc, într-un termen rezonabil, o reformă administrativă. Una dintre cauzele găurilor uriașe de la buget este, desigur, corupția. Pentru că birul de 10% din mai toate afacerile, în cazul cărora pâinea și cuțitul se află în mâna unor demnitari corupți, reprezintă un procent însemnat din produsul intern brut al statului. În loc ca banii să se ducă în impozite plătite corect, ei intră pe piața neagră și, indiferent dacă sunt păstrați în țară sau scoși afară, produc la rândul lor corupție. Este o reacție în lanț. La care participă mulți, foarte mulți dintre demnitarii locali. Guvernul se plânge că are în buget o gaură prea mare. Cheltuieli mult peste nivelul veniturilor. O bună parte dintre aceste cheltuieli sunt reprezentate de plata bugetarilor. O bună parte dintre bugetari este reprezentată de autoritățile locale. De nenumărații primari pe care îi avem, de consilierii acestora, de funcționarii din primării, din ce în ce mai numeroși, pe care în multe situații, guvernele nu mai au posibilitatea să-i finanțeze. Avem sute, dacă nu cumva chiar mii de localități foarte mici, lipsite de capacitatea de a strânge din impozite sumele necesare pentru supraviețuirea aparatului administrativ.

O minimă reformă administrativă presupune, fără doar și poate, reducerea drastică a numărului de primării existente și calibrarea acestora în raport cu numărul cetățenilor plătitori de taxe. Un obiectiv despre care se vorbește. Se vorbește din ce în ce mai intens, pe măsură ce ne apropiem de alegeri. Și acum se întâmplă la fel. Dar cine are puterea, voința politică necesară de a reforma administrația publică într-un an electoral cum este cel care urmează? Vă spun eu. Nimeni. Absolut nimeni. Pentru că toate partidele, într-o măsură mai mică sau mai mare, se bazează pe cei mai eficienți agenți electorali, care sunt primarii de comune și de orașe. Cum să-i anunți pe aceștia că vor fi în cea mai mare parte aruncați peste bord, în cadrul unei reforme administrative și să te aștepți, în același timp, ca ei să se lupte pentru a-ți obține voturi. Este un non-sens. De aceea, enunțurile despre reforma administrativă sunt în acest moment vorbe în vânt. Simplă demagogie.

O reformă administrativă de care statul român are atât de multă nevoie și care ar mai putea diminua corupția, pentru că în final vor fi mai puține portofele de umplut, nu poate avea loc decât după încheierea ciclului electoral.

Până atunci însă, pornind de la cazul Buzatu și de la alte situații de acest fel, cred că ar fi util, pentru a pregăti însănătoșirea societății românești, ca în interiorul fiecărui partid politic să existe un grup de persoane desemnat în acest scop care, în baza declarațiilor de avere ale demnitarilor, să evalueze gradul de corupție al acestora.