Înșelătorul consens din Bali

Entuziaștii din lumea întreagă aplaudă. În ziua în care pe planetă s-au înregistrat pentru prima dată în istoria lumii 8 miliarde de locuitori, în plin război ruso-ucrainean, când și tensiunile dintre Statele Unite și China s-au exacerbat la maximum, iată că, la Bali, cei doi lideri ai polilor de putere ai lumii s-au reîntâlnit. Și au dat mâna. S-au angajat să coopereze în continuare. În primul rând, în cel mai nevralgic centru al lumii, zona Indo-Pacific. În al doilea rând, în lumea întreagă. Dar acest consens din Indonezia poate fi doar de circumstanță. Înșelător. Mișcarea dezordonată a plăcilor tectonice nu se poate opri printr-o simplă strângere de mână.

Raportul dintre cele două mari puteri ale lumii, modul în care evoluează, poate constitui un bun seismograf pentru ceea ce se întâmplă pe celelalte hărți geopolitice. Inclusiv în ceea ce privește războiul din Ucraina. Întâlnindu-se în marja G20 și în absența lui Vladimir Putin, ce puteau să facă liderii celor mai relevante state? Să se încaiere din prima? Să-și dea ghionturi? Sau să zâmbească frumos? Și să fie amabili? Și să testeze sau măcar să mimeze cartea diplomației?

Stirile PROTV

Irakul vrea să permită căsătoria fetelor în vârstă de numai nouă ani. „Va da părinților dreptul de a-și vinde fiicele”

RomaniaTV

BNR lansează o nouă monedă. Va fi pusă în circulație de luni, 16 decembrie

Câteva indicii sunt din capul locului extrem de relevante. Joe Biden i-a declarat lui Xi Jinping că intenția fermă a Statelor Unite este să coopereze în continuare cu China. La rândul său, Xi Jinping l-a asigurat din vârful buzelor pe Joe Biden că nu caută o situație conflictuală cu Statele Unite. Că, dimpotrivă, este interesat la rândul său de o consolidare a cooperării. Iar China, a spus el, promovează pretutindeni pacea. Și caută o soluție pașnică a conflictului din Ucraina, având drept obiectiv încetarea ostilităților. Să încercăm să privim dincolo de acest schimb diplomatic de amabilități.

În Indonezia, de la summit-ul G20 lipsește practic Federația Rusă, reprezentată la vârf. Vladimir Putin s-a ferit să răspundă invitației oficiale care i s-a făcut. Cu certitdine pentru că, dacă ar fi fost prezent, cei mai mulți și mai relevanți reprezentanți ai statelor lumii l-ar fi privit cu ostilitate. Comentatorii evenimentului spun, probabil pe bună dreptate, că mulți dintre aceștia ar fi refuzat pur și simplu să dea mâna cu el. În aceste condiții, noul țar al Rusiei s-a prefăcut cum că ar fi foarte ocupat. Că, vezi Doamne, timpul nu-i permite să se deplaseze la Bali. Explicația este de tot râsul. Mai ales în condițiile în care, de la declanșarea războiului de agresiune din Ucraina, Vladimir Putin umblă cu limba scoasă, acceptând chiar să fie adeseori umilit, pe la toate reuniunile inițiate de el sau de alții, cu diverse state neutre, nu neapărat prietenoase, numai și numai pentru a demonstra că se află în cărți. Iar acum, la o întrunire G20, are treabă. Și l-a trimis în locul său pe Lavrov. Care, de la declanșarea războiului încoace, e transformat în sac de box. Presa a scris că s-a îmbolnăvit subit, informație confirmată și de un oficial indonezian. Pentru a contracara această informație, Lavrov a chemat degrabă un jurnalist rus, care l-a filmat muncind de zor la o măsuță amblasată pe terasa Ambasadei Federației Ruse. Circul s-a amplificat, întrucât din fotografia respectivă ar rezulta că Lavrov folosește două smartphone-uri de proveniență americană. El neagă că ar fi încălcat protocolul legat de embargo.

Dar marele circ, înainte chiar de a fi demarat discuțiile dintre șefii de state, ni-l oferă Uniune Europeană. Unde Charles Michel, președintele Consiliului European, i-a dat brânci Ursulei von der Leyen. Iar Ursula von der Leyen i-a dat la rândul ei brânci, din calitatea de șef al Comisiei Europene, partenerului cu care ar fi trebuit să facă echipă. Se reeditează, la altă scală, situația scandaloasă de la Ankara, când Charles Michel s-a așezat pe scaun lângă Erdogan, Ursula von der Leyen fiind nevoită să se plaseze pe o canapea la o bună distanță. Îmi amintesc cu „nostalgie” de o situație asemănătoare, în care România s-a făcut de baftă, când, la prima reuniune a Consiliului Europei, Traian Băsescu s-a îmbrâncit la figurat, dar în orice caz în public, cu Victor Ponta, miza fiind cine va sta în jurul mesei la respectiva reuniune.

În pregătirea acestui G20, proiectat pentru a deveni un eveniment istoric, din toate direcțiile curg informații, cum că încheierea unui armistițiu asistat de marile puteri între Federația Rusă și Ucraina ar fi iminent. Șefii celor două servicii secrete s-ar fi întâlnit în acest scop. Nu se înțelege prea clar dacă la Moscova sau la Ankara. Iar Volodimir Zelensky, împins de la spate de americani, afirmă pentru prima dată în ultimele luni că vrea să încheie o pace cu Rusia. Dar nu uită să nuanțeze, precizând că pacea ar trebui să fie pentru toți ucrainenii. Adică și pentru cei care se află în teritoriile ocupate. Cică americani ar fi avansat Moscovei chiar o propunere. În sensul ca Moscova să se retragă din cele patru regiuni recent anexate, continuând însă să rămână în Crimeea cel puțin până în 2029. Între timp, prin negocieri, situația Peninsulei ar putea să fie clarificată.

Totul sună frumos. Atât de frumos, încât analiști de prestigiu se bulucesc în a-și exprima optimismul. Vezi Doamne, ne așteaptă din nou o perioadă de pace. Sunt atât de entuziaști, încât ceilalți, mai circumspecți, între care mă număr și eu, au primit atenționări și avertismente publice cum că ori sunt răuvoitori, ori nu înțeleg ce se întâmplă. Ei bine, în ceea ce mă privește, nu pot să nu observ că, în acest timp chiar, Adunarea Generală ONU a adoptat cu o majoritate de voturi o rezoluție, prin care urmează să fie confiscate 300 de miliarde de dolari, adică jumătate dintre rezervele valutare ale Federației Ruse. Prin urmare, situația nu se relaxează atâta timp cât sancțiunile se înăspresc. Mai e mult până departe!