Local

Intervențiile chirurgicale pe creierul micuților pacienți, prin ochii medicului neurochirurg Lucian Eva: „Eu nu fac minuni, nu sunt un doctor mai aparte decât alții, dar fac ceea ce trebuie corect și cu onestitate” – FOTO

Publicat: 20 feb. 2024
_____ Vizualizări 1 Comentariu
Intervențiile chirurgicale pe creierul micuților pacienți prin ochii medicului neurochirurg Lucian Eva Eu nu fac minuni nu sunt un doctor mai aparte decât alții dar fac ceea ce trebuie corect și cu onestitate - FOTO
Prin ochii conf. univ. dr. Lucian Eva, managerul Spitalului de Neurochirurgie, se întrezăresc părinții care s-au legat de el ca de ultima speranță

Neurochirurgii din Iași, care au în mâinile lor destinul unor copii, destăinuie ce presiune au pe umeri și cum se transformă echipa medicală într-o astfel de intervenție chirurgicală. Conf. univ. dr. Lucian Eva, managerul Spitalului „Prof. Dr. Nicolae Oblu” spune că părinții vin la doctori ca să facă o minune

Relația dintre medicul neurochirurg și părinții micuțului pacient, uneori fiind un sugar de câteva luni, este una plină de speranță, cu o încărcătură emoțională foarte mare. Doctorii trebuie să înțeleagă drama prin care aceștia trec și să fie empatici. Există cazuri în care cadrele medicale își doresc să nu fie în locul părinților.

„Nu se întâmplă întotdeauna să fac lucrurile așa cum mi-aș dori, recunosc. Sunt și situații în care nu a mers așa cum mi-a dorit, nu-ți dă o stare plăcută, te transformi și chiar te gândești și spui că este ultima oară când mai faci acest lucru, dar te face să mergi mai departe fiecare nou caz. Presiunea pe care o simt din partea părinților îmi aduce aminte de poezia lui Grigore Vieru, care spunea: «Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi/ De-ai avea mamă şi-ar muri/ Ce-ai face tu şi cum ar fi/ De-ai avea copii şi-ar muri?!». Este groaznic să fii părinte și să trăiești cu impactul că micuțul a fost bine și dintr-o dată simți că o să moară, nu doresc nimănui.

Am avut situații în care părinții s-au legat de mine ca ultimă speranță. Cu toate acestea, eu nu fac minuni nu sunt un doctor mai aparte decât alții, dar fac ceea ce trebuie să fac, corect și cu onestitate. Într-adevăr, este o presiune făcută de părinți. Noi, ca medici, trebuie să fim empatici și să înțelegem drama prin care trece părintele respectiv. După atâtea investiții la nivelul spitalului, devine o responsabilitate să dai și ceva înapoi”, susține conf. univ. dr. Lucian Eva, managerul Spitalului „Prof. Dr. Nicolae Oblu” din Iaşi.

„Dumnezeu mi-a dat harul de a opera și am înțeles atunci că nu trebuie să-l consider o corvoadă”

spitalul de Neurochirurgie din Iași
Relația dintre medicul chirurg și părintele copilului care a fost diagnosticat cu o tumoră pe creier nu poate fi descrisă

Pe lângă presiunea pe care conf. univ. dr. Lucian Eva a simțit-o pe umerii săi, se adaugă și câteva cazuri care l-au marcat. Deși inițial a vrut să renunțe, medicul ieșean a avut o revelație care l-a făcut și mai mult să-și dorească să salveze viața micuților pacienți diagnosticați cu tumori la nivelul creierului.

„Trebuie să fac o mărturisire atunci când vine vorba despre intervențiile chirurgicale la copii. Mi-e greu, ca om, să văd copilul în totalitatea lui, fizic vorbind. Îl văd în consultații și în timpul operației trebuie să recunosc că am în față doar câmpul operator și mental sunt pregătit să mă intereseze doar leziunea și să nu văd ansamblul, ca să pot să-mi fac treaba. Am operat, anul trecut, de Crăciun, un copil cu o tumoră cerebrală, a doua zi m-am trezit pentru a veni la spital.

Pe străzi era pustiu, liniște, mă gândeam cu ce-am greșit eu. Mergând, am avut o revelație, mi-am dat seama că, dacă eu n-aș fi fost în ziua respectivă la spital, copilul ar fi avut un alt destin. Dumnezeu mi-a dat harul de a opera și am înțeles atunci că nu trebuie să-l consider o corvoadă. Atunci mi-am schimbat atitudinea. Este cazul să mă bucur și să văd acest har ca pe un lucru bun, mi-a schimbat starea și felul de a privi lucrurile. Atunci când am un copil de operat, mă gândesc că pot ajuta. Este un lucru mare să știi că există copii în lumea asta care te aleg să-i ajuți. Recent, am avut un copil de șase luni.

A fost operat de câteva ori, printr-o clinică din țară, pentru o poziționare de dren ventriculoperitoneal, hidrocefalie, bunicul m-a căutat. Este interesat felul în care m-a găsit. A mers să bea o cafea, acolo erau niște muncitori, dintr-o discuție a aflat că unul dintre ei este din Iași și l-a întrebat dacă mă cunoaște. I-a povestit situația pe care o are cu nepotul său, așa a reușit să ajungă la mine, ca ultimă speranță. Nu a fost o chestiune complicată, dar pentru gestul ală banal a însemnat mult pentru el, ca bunic, toate acestea te fac să mergi mai departe”, mărturisește conf. univ. dr. Lucian Eva.

În România există puține secții de neurochirurgie pediatrică

copil
La Spitalul de Neurochirurgie din Iași au ajuns foarte multe cazuri de tumori maligne la copii

Medicii neurochirurgi de la Spitalul „Prof. Dr. Nicolae Oblu” din Iași trebuie să fie pregătiți și să aibă cunoștințe de neurochirurgie pediatrică, având în vedere că în țară există o subdimensionare a acestor secții.

„N-aș putea să spun că există o creștere a numărului de tumori la copii, dar constat că, la nivelul Spitalului Clinic de Urgență «Prof. Dr. Nicolae Oblu», adresabilitatea copiilor cu tumori la nivelul creierului a crescut. Astăzi cunoaștem peste 137 de tumori cerebrale, dintre care cele mai frecvente sunt 6 tipuri de tumori care apar la copil.

Acestea fie sunt resturi embrionare în care tubul neural nu se maturizează, din acest motiv, la naștere rămân niște celule embrionare, care se transformă în tumori sau pot apărea alte tipuri de tumori odată cu creșterea copilului, din considerentele care apar și la adult, cum ar fi scăderea imunității. Spitalul de Neurochirurgie nu este specializat pentru a trata astfel de tumori la copii, însă în contextul sistemului sanitar din România, în care există o subdimensionare a secțiilor de neurochirurgie pediatrică, nefiind o specialitate aparte, dar care se studiază în cadrul rezidențiatului de neurochirurgie.

Medicii rezidenți fac un modul, astfel că neurochirurgul care termină specialitatea are și competența de a face neurochirurgie pediatrică. Având în vedere dotările spitalului și experiența, patologia dificilă și complexă a copilului, acesta ajunge la Spitalul de Neurochirurgie”, subliniază conf. univ. dr. Lucian Eva, managerul Spitalului de Neurochirurgie din Iaşi.

În ultima perioadă, la Spitalul de Neurochirurgie din Iași, adresabilitatea a crescut. Au ajuns foarte multe cazuri de tumori maligne la copii. Acestea necesită o atenție deosebită din partea medicilor.

„În ultima perioadă, a fost o concentrare. A opera un copil, din punctul meu de vedere, este o responsabilitate enormă, pentru că este o viață de om la început, nu e simplu să știi că poți influența acea viață în sens negativ. Concentrarea echipei medicale, când operăm astfel de tumori, este fantastică. Marea majoritate a copiilor care au suferit o intervenție chirurgicală au avut o evoluție bună postoperator, au făcut tratamente complementare, pentru că mare parte din tumori au fost maligne. Copilul nu este un adult în miniatură, din acest motiv trebuie abordat individualizat, organismul copilului are niște particularități și, din punct de vedere chirurgical, trebuie să fii atent la niște chestiuni, un aspect este pierderea de sânge.

Volum de sânge la copil reprezintă 10 la sută din greutatea corporală, dacă se pierde o cantitate foarte mare de sânge, câteva zeci de mililitri, poate reprezenta întreaga cantitate de sânge a copilului și nu este timp în timpul intervenției chirurgicale să se reumple patul vascular. Din acest motiv, gesturile chirurgicale trebuie să fie foarte clare, rapide și eficiente. Avem aparatura necesară care ne obligă să primim astfel de cazuri. Dar, când am cumpărat aparatură nouă sau când am angajat oameni noi, una din condiții a fost ca aparatura să aibă posibilități de a fi folosită la copii, și la medici să aibă cunoștințe de chirurgie pediatrică.

Este o chestiune de responsabilitate socială, noi, ca medici, având, la rândul nostru, copii”, declară conf. univ. dr. Lucian Eva în legătură cu presiunea pe care o simte pe umeri.

Comentarii
  • Mai devreme era un comentariu aici, am mai trimis eu unul si, ce sa vezi?!? Zero comentarii.
    Bine ca stim care e pozitia gazetei vis a vis de marele candidat.
    Felicitari!

Adauga un comentariu