Ion Cristoiu: 21 decembrie 2021. O diversiune regizată cu grijă de a face economii bugetare

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Jurnalistul Ion Cristoiu explică, din punctul lui de vedere, ceea ce s-a întâmplat la protestele din Parlamentul României. Redăm, integral, editorialul publicat de jurnalist pe propriul blog:

Folosirea protestelor de stradă în interese obscure prin transformarea lor în mișcări violente a fost și este una dintre cele mai cunoscute diversiuni postdecembriste.
Toți cercetătorii psihologiei maselor susțin că nimic nu e mai ușor decât să transformi o mișcare pașnică într-o mișcare violentă. Se știe că în mulțime și individul cel mai pașnic poate deveni violent. Caragiale a scris chiar o povestire pe această temă:
Cum devine cineva revoluționar și om politic…?

Nită, un „băiat voinic, blajin și cinstit”, e trimis de patron cu o căruță să cumpere un sac de cărbuni. Nimerit în toiul unei confruntări între manifestanți și Poliție, blajinul Nită își iese din minți și începe să arunce în jandarmi cu cărbuni.

Această lege a psihologiei colective înlesnește manipularea unei mulțimi cu ajutorul unor provocatori. Nu-ți trebuie, în cazul unei mulțimi înfierbântate, prea mulți cetățeni să dărâme un gard, să dea să intre într-un sediu și să se caftească rău, rău de tot cu forțele de ordine.

Multe dintre diversiuni au drept scop compromiterea unui protest, a unei mișcări populare sau a unui partid. În astfel de cazuri forțele de ordine joacă teatrul slăbiciunii. Mai că nu invită pe protestatari să fie violenți. De aceea în toate țările civilizate, unde nu se practică intens ca la noi compromiterea mișcărilor de stradă, forțele de ordine au drept principală preocupare descurajarea. Trupele antirevoltă, polițiștii pe cai, au printre altele misiunea de a descuraja mulțimea înfierbântată.

Am scris în comentariul anterior că marți, 21 decembrie 2021, am asistat, la Parlament, la o diversiune ieftină. Cei 2000 de protestatari împotriva Certificatului Verde nu au fost descurajați de trupele antirevoltă. Li s-a interzis, în schimb, în chip oficial, să intre în curtea Senatului, un spațiu uriaș în care intrarea e liberă. Lesne de înțeles că mulțimea înfierbântată, dar și lucrată de provocatori, a simțit nevoia să pătrundă în curte cu orice preț. În chip surprinzător nu i-a fost prea greu. Forțele de ordine au lăsat o poartă întredeschisă. Când unii au sărit gardul, forțele de ordine s-au retras pe treptele clădirii. Când au dat să intre în clădire, protestatarii s-au confruntat cu fermitatea forțelor de ordine. Drept pentru care s-au resemnat. E limpede că diversiunea a avut drept scop lăsarea protestatarilor să intre în curte. Doar în curte. La mărimea curții și 10 mii de oameni își pierdeau forța de izbire. În cadrul Diversiunii protestatarii trebuia să poată fi acuzați de televiziunile Puterii, alcătuite din Antena 3 și Digi 24, de „vandalizarea mașinilor”. Vandalizare înseamnă însă distrugerea unei mașini. În cazul „vandalizării” trâmbiţate de Antena 3, protestării au dat cu spray doar pe jumătate din parbriz. E limpede că regizorii acestui scenariu s-au gândit la o diversiune făcută cu maximum de economii bugetare. Această preocupare s-a văzut nu numai în chestia mașinilor, dar și în resemnarea „violenților” când au dat nasul cu ușa închisă. Regizorii n-au catadicsit să-i informeze pe cei de la Antena 3 că diversiunea nu se va mări până la pătrunderea în clădire. Prin urmare, Antena 3 striga isterică pe la prânz că s-a intrat în clădirea Senatului. Aceeași preocupare de economisiri bugetare s-a vădit și în încetarea bruscă a așa-ziselor violențe în clipa când George Simion a cerut respectarea caracterului pașnic.

Prin comparație cu alte mișcări de proteste violente din lume cea de la Parlament a fost prin cumințenie un soi de ieșit la iarbă verde.
Nu s-a aruncat cu în forțele de ordine cu cocteiluri Molotov, nu s-au smuls bucăți din pavaj pentru a le da în cap jandarmilor, n-au fost incendiate sau răsturnate mașini, nu s-a bătut nimeni cu un reprezentat al legii, n-au fost scuipați ca la 10 august 2018 nici un jurnalist de la vreo televiziune care-i face proști pe antivacciniști, n-au fost călcate în picioare în chip simbolic portretele conducătorilor.

În cei 31 de ani de gazetărie independentă am fost, ca ziarist, martorul multor diversiuni de transformare a unei mișcări pașnice într-o mișcare violentă. Toate aceste diversiuni au fost deosebit de costisitoare. Să luăm două exemple.

În 13 iunie 1990, am asistat la transformarea unui protest pașnic al străzii anti FSN într-un protest violent. Ca istoric al clipei, am putut remarca efortul ieșit din comun pentru realizarea diversiunii:
Scutierii au fugit din fața demonstranților, s-au incendiat mașini, autobuze, s-a pătruns în instituții de stat.
Bucureștiul s-a transformat într-un haos suficient de mare pentru că transmisiile în direct ale TVR-ului FSNist să-i convingă pe românii din țară că în București se încearcă o lovitură de stat legionară!

Scopul diversiunii din 13 iunie 1990 e știut de decenii:
Compromiterea mișcărilor de stradă anti-FSN și anti-Iliescu și crearea condițiilor pentru aducerea minerilor la București.

Mineriada din septembrie 1991, începută în 26 septembrie 1991, a fost și mai costisitoare. Timp de 3 zile Capitală a fost ca într-un război civil. Pagubele materiale au fost imense.
Scopul diversiunii:
Forțarea demisiei lui Petre Roman de către Statul Paralel condus de Ion Iliescu.

Prin raportare la aceste două diversiuni, cea din 21 decembrie 2021 e de o sărăcie strigătoare la cer. Diversiunile din 13 iunie 1990 și din 26-29 septembrie 1991 au inclus în chip automat Presa Puterii. Pentru această presă, având în frunte TVR, trebuia creată în București o atmosferă de război. Putem spune că în cazul celor două diversiuni, pentru înscenările din realitate care urmau să fie transmise de Presa Puterii s-au depus eforturi enorme: de inteligență, de bani, de regie, de mijloace umane. Diversiunea din 21 decembrie 2021 a fost față de cele din 1990 și 1991 ca un film de apartament față de o superproducție hollywoodiană.

În cazul diversiunilor din 1990 și 1991 manipularea prin presă a fost minimă. TVR n-a făcut altceva decât să filmeze înscenările hollywoodiene și să le comenteze tendențios.
În cazul lui 13 iunie 1990, acuzând Opoziția din Parlament și din stradă de rebeliune legionară.
În cazul celei din 26-29 septembrie 1991, acuzând Guvernul Roman c-a provocat violența minerilor prin tratarea arogantă a acestora.
În cele două diversiuni accentul a fost pus pe înscenarea din real.

Diversiunea din 21 decembrie 2021 aduce o premieră în Istoria diversiunilor postdecembriste.
S-a născut Diversiunea regizată cu grijă de a face economii bugetare.

În aceste condiții, greutatea diversiunii cade pe manipularea prin presă.
Și cum presa e privată, putem spune că Statul face economii pe spinarea privatului.

Realizată sub semnul economisirii, diversiunea din 21 decembrie 2021 s-a definit și printr-o sărăcie în materie de inteligență.
Regizorii nu s-au mai ostenit să însceneze ceva complicat.
Au apelat la o diversiune cusută pe ață albă.
Ei au pariat în schimb pe Presa Puterii.
Aceasta a avut misiunea istorică de a face din rahat bici.

Un protest în care violența a fost la cote minime a fost transformată, prin hăuliri isterice din studiouri, într-o Luare cu asalt a Parlamentului, într-o tentativă de lovitură de stat fascistă, într-o tulburare a ordinii de drept, într-o vandalizare de bunuri, într-o terorizare a întregului Parlament.

Asta în prima zi, 21 decembrie 2021.
A doua zi întâmplarea a devenit expresie a Pericolului fascist, în ascensiune în România.
De ce oare nu se mai ostenesc regizorii să pună la cale diversiuni ca lumea, apelând la diversiuni simpliste, ieftine, cusute cu ață albă?
Cumva pentru că s-au convins că suntem ușor de tras pe sfoară și n-are nici un rost să-și mai bată capul regizând diversiuni costisitoare?!