Ion Cristoiu: Ca și înainte de alegeri, Klaus Iohannis e un om fericit. Fericit că trăiește într-o Românie de basm

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Jurnalistul Ion Cristoiu discută, pe blogul său, despre discursul președintelui Klaus Iohannis. Acesta explică faptul că Iohannis nu a mai oferit nicio declaraţie de presă de peste o lună. Totuşi, jurnalistul se întreabă despre motivele care l-au îndemnat pe președinte să iasă în fața presei. Redam, integral, editorialul publicat de Ion Cristoiu pe blogul său:

Luându-ne pe toți prin surprindere Klaus Iohannis a susținut, marți, 12 ianuarie 2021, o conferință de presă la Cotroceni. În mod obișnuit, dând cursul unor proceduri reclamate și de bunul simț, un demnitar își anunță conferința de presă. Dacă nu cu o zi, atunci măcar cu câteva ore. Absența unei programări cu o zi înainte și-a avut de fiecare dată, cum e și normal, cauza în ivirea unui eveniment neprevăzut. Conferința de presă de marți, 12 ianuarie 2021, n-a izvorât însă din nevoia președintelui de a răspunde întrebărilor născute în popor de o întâmplare năprasnică. Singura întâmplare mai deosebită, care la o adică ar putea fi văzută ca ieșită din comun, a fost ninsoarea. Nu însă în cantitate suficientă pentru ca românii să exclame, făcând haz de necaz: Iar ne-a luat iarna prin surprindere.

Declarația de presă pregătită anterior Conferinței, ca și răspunsurile la întrebări s-au limitat la comentarea unor realități petrecute de la ultima conferință de presă, cea de dinainte de alegeri, ținută pe 30 noiembrie 2020, din vizita electorală la Spitalul de Urgență București. Lăsând în grija detectivilor răspunsul la întrebarea Ce l-a împins pe Klaus Iohannis să susțină o conferință de presă intempestivă? e musai să observăm că președintele nu s-a mai întâlnit cu presa de o lună și ceva.

În această perioadă, în destinul României și al lui Klaus Iohannis s-au petrecut câteva mări dezastre:

Prezența la alegerile parlamentare a fost cea mai slabă din cei 30 de ani de postdecembrism.
Ca urmare a slabei prezențe, Klaus Iohannis nu mai poate paria pe sprijinul românilor în ceea ce el numește resetarea țării.
PNL, Partidul Meu, a pierdut alegerile, câştigate de PSD.
Conducerea PNL a respins varianta cu premier Nicolae Ciucă și a impus varianta cu Florin Cîțu. Varianta celui mai slab premier din istoria modernă a României (Constantin Dăscălescu era un geniu față de Florin Cîțu) a fost impusă de Gruparea lui Ludovic Orban din PNL din credința șefului PNL că astfel va putea repeta situația lui Liviu Dragnea în anii Guvernării PSD. Premierul de la Victoria era doar de formă. Adevăratul premier era în Kiseleff, unde-și avea biroul președintele PSD.
Coaliția de Guvernare – PNL, USRPLUS – merge Hăis-Cea chiar din primele zile. În absența unui premier în stare să se impună celor trei guverne din care e alcătuit Guvernul actual, fiecare partid își continuă campania electorală luptând împotriva celorlalte două.
O dată depășită faza Ceremoniilor de tip Ceaușist, vaccinarea a mers din eșec în eșec. Trecerea la etapa a doua se anunță de pe acum un dezastru.
Nici n-au apucat bine să se instaleze la Putere că liderii Coaliției au trecut la cea ce știu politicienii români să facă mai bine: Să ia Ciolanul din mâinile PSD și, o dată ajuns în mâinile lor, să se păruiască pentru împărțirea lui.
Uniunea Europeană a respins Planul trimis înainte de alegeri de Guvernul Orban în care banii de la Bruxelles urmau să fie cheltuiți pe infrastructură, cerându-ne un Plan Nou, axat aproape exclusiv pe Green Deal.
Conferințele de presă a lui Klaus Iohannis dinainte de alegerile din 6 decembrie 2020 au stat sub semnul unei nenorocite vopsiri în roz a realităților. Toate semnalele îngrijorătoare venite dinspre viață prin intermediul jurnaliștilor erau respinse de un Președinte euforic până la nivelul beției. La vremea respectivă am pus această prăpastie dintre realități și prezentarea lor de către Klaus Iohannis pe seama posturii președintelui de agent electoral al PNL.

PNL se afla la Guvernare.
Orice recunoaștere a aspectelor negative ale realităților trecea în ochii lui Klaus Iohannis ca periculoasă electoral. Parfumarea prezentului era dublată de idilizarea viitorului. În viziunea lui Klaus Iohannis alegerile pe care le dădea câştigate zdrobitor de către PNL, aveau să marcheze un început de Eră în Istoria României. Dincolo de 6 decembrie 2020 se întinde un timp al basmului devenit realitate.

Conferința de presă de marți, 12 ianuarie 2021 ne-a dezvăluit un Klaus Iohannis cu nimic schimbat în abordarea euforică a realităților.
Toate semnalele critice din întrebările ziariștilor au fost respinse de un președinte beat de fericirea de a avea în față priveliștea unei țări de vis.

Despre vaccinare Klaus Iohannis a declarat fără să șovăie:

„Campania de vaccinare până acuma este un succes, chiar dacă unii încearcă să diminueze acest succes.”

La câteva ore de la această aserțiune, Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății, în Coaliția tutelată de Klaus Iohannis, declara la un post de televiziune:

„Trebuie spus că nu totul a fost perfect în etapa I. ”

Culmea beatitudinii a fost atinsă prin proclamarea certurilor din Coaliția de Guvernare drept dezbatere de idei. În rest, România lui Klaus Iohannis e la fel că România lui Klaus Iohannis de acum o lună întruchiparea perfectă a Celei mai bune dintre lumile posibile.

În Jurnalul meu video încerc să deslușesc originea prăpastiei dintre realitățile din ultimul timp și viziunea lui Klaus Iohannis asupra lor.
La un moment dat fac trimiteri la Nicolae Ceaușescu din decembrie 1989, care a murit la Târgoviște convins că Poporul îl iubește.
Nu cred că asta e explicația idilizării deșănțate a realității de către Klaus Iohannis.
Eu sunt convins că președintele știe dezastrul regimului său de după alegeri.

De ce nu-l recunoaște?
Pentru că românii s-ar întreba de ce nu face nimic președintele pentru a-l micșora măcar, dacă nu pentru a-l elimina.
Klaus Iohannis știe că nu poate face nimic pentru ca lucrurile să meargă mai bine.

Și în plus nici n-are chef să facă vreun efort.
Și atunci preferă să contrazică realitatea.
Sindromul clar de îmbătare cu apă rece pentru a nu vedea că e groasă rău.