Ion Cristoiu: E o fericire să te naști câine sau mita în Europa. E o nenorocire să te naști om în Africa!

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Ion Cristoiu abordează, pe propriul blog problema oamenilor din Africa. Redam, integral, editorialul publicat de jurnalistul Ion Cristoiu:

Sâmbăta, 26 iunie 2021, la emisiunea Interviurile lui Cristoiu de pe Aleph News, am avut un dialog de o oră cu medicul veterinar Aurelian Ștefan.
Pe vremuri, când spuneai medic veterinar toată lumea înțelegea prin asta un doctor de animale mari, dintre cele crescute de om prin gospodărie în scopuri strict utilitare: vaca, pentru lapte și pentru vițel, porcul pentru carnea de la Crăciun, capra și oaia pentru laptele și, evident, pentru progenituri, boul și calul pentru tras căruța încărcată cu poveri.

N-am auzit în copilăria mea din sat să vină medicul veterinar pentru că mită are pureci sau câinelui i s-a rupt laba, deși, între noi fie vorba și mită și câinele își aveau utilitatea lor. Mita prindea șoareci (o problemă la țară), iar câinele lătra ca să semnalizeze ivirea unui hoț prin curtea casei.

Medicul veterinar venea pentru animalele mari din gospodărie, a căror îmbolnăvire stârnea la unii mai mari îngrijorări decât îmbolnăvirea unui copil. Dacă-ți murea calul, era un dezastru. Ca să-ți cumperi altul te costă o avere. Dacă-ți murea copilul, nu trebuia să dai bani ca să-ți cumperi altul. Îl făceai fără să te coste nimic.

Azi când spui medic veterinar, spui medic de animale de companie. Medicul la care mergi cu mită, cu câinele, cu iepurele, cu porcușorul și chiar cu șarpele.
Aurelian Ștefan e, așadar, medic de animale de companie.

În România sunt nenumărați medici de animale de companie. Toți au cabinete, policlinici sau chiar spitale private. La un spital privat poți merge în vizită, ca la un neam internat în spital de oameni, dacă ai internat acolo un pisoi. Cu un an în urmă, am avut internați cei doi motani. Am mers în vizită împreună cu soția, ca la niște rubedenii. Și că orice rubedenie aflată în spital, cei doi au dat din coadă văzând c-a venit la ei cineva în vizită.
Chiar dacă nu le-am adus portocale.
De flori n-aveau nevoie, că erau motani.

Aurel Ștefan nu e medic veterinar pur și simplu.
E medic veterinar social.
În 2010, a înființat la Pitească, lingă București, primul spital social veterinar din țară.
Ce înseamnă în România de azi un spital social veterinar mi-a explicat Aurelian Ștefan în emisiune:

„Eu am înființat primul spital social pentru animale din România. Vorbim de ecografii, radiografii, lasere, endoscopii, rinoscopii, lucruri foarte complexe și foarte costisitoare care pot fi oferite de la zero lei. Internetul ajută oamenii să vină la noi. Dacă pisica unui miliardar are o problemă și vine la noi în primul rând îi spun că nu merită pisica, dar că o să-l ajut, e vorba de pacient. (…)

În domeniul medicinii veterinare, sunt un om de stânga. Noi, pentru motive foarte simple, putem să vedem animalele care suferă. Dacă o pisică are alergie la purici, devine toată o crustă și devine un mic monstru care va fi respins de societate pentru că are purici. Cine se îngrijește de ea nu are bani să-i pună o fiolă antipurici în ceafă. Există o inegalitate a stăpânilor. Animalele nu se pot trata singure. Aparținătorul, că trebuie să eliminăm asta cu stăpânul, vine cu pacientul la doctor. Și doctorul e privat care îi spune că îl costă 10 lei. Dacă nu are 10 lei, pleacă. Și animalul acela nu va primi tratament deoarece costă 10 lei pe care eu nu-i am. Și în momentul acesta ai nevoie de un medic veterinar social, care să te scoată un pic din impasul ăsta. Să-ți dea mai ieftin, să-ți dea gratuit, să dai ceva în schimb.”

Cum eu sunt un om de Stânga, am încercat să aplic la lumea câinilor și mitelor situația din lumea oamenilor. Din câte se știe, și nu neapărat pentru că a spus-o Lenin, în lumea oamenilor sunt mari inegalități. Aceste inegalități se răsfrâng și asupra câinilor și mitelor care aparțin oamenilor. Dacă aparținătorul e sărac, n-are bani ca să meargă cu câinele său cu mita la medicul veterinar. O consultație costă. Și atunci câinele său mita suferă, dacă nu chiar moare.

Spitalul social veterinar a fost înființat de Aurelian Ștefan tocmai pentru a preîntâmpina asta. Câinele băbuței beneficiază de același tratament ca și câinele miliardarului.

Mulți câini și multe pisici suferă accidente pe stradă. N-au aparținător care să dea fugă la medicul veterinar. Le descoperă, să zicem, un om în trecere pe acolo. Dacă n-are avere acesta nu-și poate îngădui să meargă cu victima la un cabinet veterinar. Merge atunci, dacă a aflat de pe internet, la spitalul lui Aurelian Ștefan.
Apelând la o formulă din Internațională i-am zis lui Aurelian Ștefan medicul dedicat oropsiților vieții.

Un tânăr, Tiberiu Moldovan, semnează pe cristoiublog.ro articole despre dezastrele din Africa. Parcurg textele sale despre Madagascarul care moare de foame, despre Republica Centrafricană – tărâmul represaliilor sângeroase, mulțumind lui Dumnezeu că m-am născut în România și nu în Senegal sau în Burundi.

Ascultându-l pe Aurelian Ștefan, mi-am zis că e bine ca cineva să se ocupe de dezmoșteniții sorții din lumea câinilor și a mitelor.
N-am putut să nu întreb:
Dar de dezmoșteniții sorții – cu sutele de milioane în lumea întreagă – cine se ocupă?

Pentru că mie, cel puțin, mi-e limpede:
E o fericire să te naști câine sau mita în Europa.
E o nenorocire să te naști om în Africa.