Ion Cristoiu: Inimaginabila dezvoltare a presei a sporit numărul evenimentelor puse la cale de Serviciile Secrete

Amantul Ionel Brătianu. Maruca Cantacuzino-Enescu, susţine în memoriile sale, tipărite sub titlul Umbre şi lumini, Amintirile unei Prinţese Moldave, că păstrarea generalului Dumitru Iliescu în postul de locțiitor al Șefului Marelui Stat Major, practic adevăratul Șef de Stat Major, deşi avea în cîrcă dezastrul de la Turtucaia (19-24 august 1916) îşi avea explicaţia în „interesul pe care-l avea Ion Brătianu pentru fiica lui”.

Consoarta de drept a lui Mihai Cantacuzino şi amantă de fapt a lui George Enescu, Maruca, e o bîrfitoare de înaltă clasă. De aceea, portretul creionat de ea lui Ionel Brătianu ca mascul trăind în același timp cu trei femei, fără a neglija conducerea războiului din 1916 , trebuie luat cu o anume prudenţă:

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

Wow! Cristela Georgescu, în costum de baie în zăpadă, imagini necenzurate cu "Prima Doamnă!

„Acesta nu era nicicum singura care se bucura de favorurile lui Ion Brătianu, paşă plin de farmec – şi genial om de Stat – cu atîtea aventuri că nu le mai puteai număra, cu toţi cei 65 de ani ai săi bătuţi pe muchie. A avut trei în acelaşi timp, la Iaşi, şi femeile se înţelegeau între ele, admirîndu-l şi oferindu-i un repaos după grelele corvezi care îi reveneau”.

Deşi femeiuşcă interesată în a frînge inimile masculine, Maruca se dă politiciană. Şi pentru că bărbatu-său, de care e despărţită în fapt, luptă pe baricadele Conservatorilor, Maruca îi înţeapă, cu limbuţa ei de albină, pe liberalii lui Ionel Brătianu. Bîrfa cu muieraticul de Ionel Brătianu poate fi pusă şi pe seama fanteziei sale de a se da drept apărătoarea marilor latifundiari în faţa liberalului prim-ministru. Rămîne însă ca o posibilă certitudine afirmaţia privind devotamentul femeilor faţă de bărbatul de 65 de ani. Elisa Brătianu, fostă Marghiloman, e surprinsă, tot de Maruca, drept o luptătoare pe toate planurile pentru politica soţului ei:

„Eliza Brătianu este grăbită să-şi folosească cunoştinţele de limbă rusă la care trudeşte cu pasiune de cînd ne-am refugiat la Iaşi. Face totul cu pasiune, chiar spionatul în casele prietenilor, în serviciul politicii soţului ei. Astfel, cu un aer absent, cu veşnicul ei lucru de mînă, cu un zîmbet pe faţa un pic masculină, trage cu urechea la vorbele, adesea defavorabile soţului ei, şi le raportează imediat clicii liberale. Tot aşa cum, cu o viclenie plină de eleganţă, chiar în salonul ei, îi convinge să îmbrăţişeze cauza liberalilor pe diplomaţii de calitate: Saint-Aulaire şi Malassoff, ministru al Rusiei, între alţii, pe care-i crezusem cîştigaţi de partea lui Averescu”.

*
Rolul serviciilor secrete în istoria lumii de azi
Evenimentele istoriei universale, chiar și cele mai intens mediatizate, grație manualelor școlare, au o fatală zonă de umbră. Pentru multe dintre ele rămîn numeroase enigme, numeroase întrebări fără răspuns. Astfel s-a întîmplat în toate secolele. Evenimentele aparținînd secolului XX, și, mai ales, părții din urmă a acestuia, adică după al Doilea Război Mondial, ating însă apogeul. Proporția anterioară nu poate fi pusă la îndoială. Dintr-un eveniment, un sfert se păstra în întuneric. Restul de trei sferturi ajungea în plină lumină. După război și mai ales în ultimii ani proporția s-a răsturnat. Doar un sfert e acum la suprafață. Restul e condamnat întunericului. Din această cauză s-a născut un fenomen tipic: ambiguitatea evenimentelor candidate la intrarea în istorie. Ele au o expresie cunoscută, prin Televiziune și presă, de întreaga Planetă. Pisarea prin TV și ziare le dă o evidență statornică, formidabilă, pe care nimeni nu îndrăznește s-o pună la îndoială. Ciudățenia însă vine de-abia acum. Cu cît un eveniment pare a fi, în lumina tare, ca de vară plină, a mass-media, într-un fel, cu atît rămîne el suspect că-n realitate e altfel. Și de cele mai multe ori, dezvăluiri ulterioare confirmă această bănuială ajunsă deja instinctivă pentru cetățeanul simplu. Evenimentul a fost altfel decît s-a înfățișat ochilor și urechilor noastre. Cam tot ce se întîmplă istoric în lumea de astăzi stă sub acest semn. Reuniuni planetare, întîlniri între șefii de state, atentate, războaie locale, alegeri generale și prezidențiale. Toate, vorba poetului, nu sînt ce par a fi. Dubla realitate a evenimentelor contemporane și deci implicarea acestor subiecte în istorie s-a acutizat în ultimele decenii datorită mass-media. Cine și-a asumat misiunea de a ține la curent Planeta cu ce se întîmplă între bornele sale? Indiscutabil ziarele, Radioul și Televiziunea. Expresia publică, de suprafață a evenimentelor cade astfel în responsabilitatea jurnaliștilor. Ea ne convinge, de exemplu, că la București în decembrie 1989 au tras teroriștii. Lumea telespectatoare s-a dus la culcare cu această credință adîncă, înrădăcinată. Și dacă imaginea săpată de mass-media în conștiința lumii e falsă? Și dacă așa s-a dorit de către unii? Răspunsurile la aceste întrebări sînt tot atîtea argumente că tocmai inimaginabila dezvoltare a presei, Radioul și Televiziunii a întărit dubla existență a evenimentelor. Și prin aceasta rolul serviciilor secrete. De aceea, în paralel cu o istorie a evenimentelor care nu mai e decît o istorie a evenimentelor așa cum au fost înfățișate ele de presă, se impune și o istorie a evenimentelor așa cum au fost ele în realitate, adică a evenimentelor puse la cale de serviciile secrete.