Ion Cristoiu: Rolul pozitiv al neamurilor lui Nicolae Ceaușescu

Memoriile foștilor activiști dezvăluie o realitate a regimului Ceaușescu mai puțin abordată după 1989:
Rolul pozitiv jucat de membrii familiei Ceaușescu în rezolvarea unor mari și mici probleme ale diferitelor domenii.
Plasarea membrilor familiei în diferite funcții e o realitate evidentă a regimului Nicolae Ceaușescu.

De ce a făcut asta Nicolae Ceaușescu? Nu doar din tendința normală celui ajuns Om mare de a-și ajuta neamurile, ci și din – dacă nu mai ales – de a-și asigura supraviețuirea la Putere într-o țară comunistă. În multe locuri din Est viața arătase că Puterea în Partid și în Stat nu era bătută-n cuie. Se contura oricînd posibilitatea ca într-un Partid – mai precis în conducerea Partidului – să se închege un grup anume, condus de un activist cu ambiții de șef, gata să pună la cale o lovitură de Palat. Astfel de lucruri se întîmplă și în partidele postdecembriste. În partidele comuniste de guvernămînt pierderea Puterii în Partid însemna automat pierderea Puterii în stat și, de aici, în stalinism, pierderea libertății sau chiar a vieții. În democrație, Loviturile de Palat sînt contracarate de respectarea – fie și doar în planul imaginii – a normelor democratice. Victima se poate apăra, apelînd la alți membri ai Partidului, la alte instituții și, prin presa independentă, la opinia publică. Aceste posibilități sînt excluse în comunism. Bătălia pentru Putere, sîngeroasă, deseori, se duce în interiorul Puterii, în secret, pe coridoarele și în birourile Comitetului Central. În țările din Est, inclusiv în România, Lovitura de Palat depindea de Moscova. Fie că era pusă la cale de Moscova, fie că avea complicitatea Moscovei. Loviturile de Palat erau date de activiști plasați în diferite funcții în partid și în stat. Dacă în diferite funcții erau membri ai familiei Conducătorului, aceștia îi garantau (chiar dacă nu întotdeauna) loialitatea. Conducătorul avea încredere în ei. Potrivit acestor mecanisme și-a plasat Nicolae Ceaușescu membrii familiei în diferite posturi. Și potrivit acestor mecanisme, i-a dat Elenei Ceaușescu funcția neoficială de al doilea om în stat. Funcție tot mai puternică după Fuga lui Pacepa cînd Nicolae Ceaușescu vede peste tot trădare și trădători.
Cei mai cunoscuți din acest punct sînt frații lui Nicolae Ceaușescu.

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

Cine sunt copiii lui Mircea Diaconu. Niciunul nu i-a călcat pe urme în actorie

Iată cîteva exemple:
Marin Ceaușescu a condus Agenția Economică a României de la Viena. Florea Ceaușescu a lucrat la Scînteia. Nicolae Andruță Ceaușescu a condus Școala de Ofițeri de Securitate Băneasa. Ilie Ceaușescu a fost secretar al Consiliului Politic al Armatei, adjunct al Ministerului Apărării. Ion Ceaușescu a fost prim vicepreședinte al Comitetului de Stat al Planificării. În posturile lor, frații lui Ceaușescu au făcut și lucruri bune.

Unii comentatori au privit această realitate doar sub aspectul negativ al unei dictaturi de familie. În realitate, implicarea diferiților membri ai familiei Ceaușescu în viața social-politică a fost într-un fel benefică pentru societate:

Copii și frații erau curele de transmisie de la realități la Nicolae Ceaușescu. Regimul Ceaușescu însemna conducerea țării de către o singură persoană. Cum Nicolae Ceaușescu se ocupa de toate fleacurile, pentru cei care administrau diferite domenii era vital ca problemele ivite în domeniul respectiv să parvină pînă la Conducător. Presă liberă nu era. La Nicolae Ceaușescu se ajungea greu. Pentru a fi rezolvată, o chestiune trebuia să urce toate treptele birocratice pînă la anturajul lui Nicolae Ceaușescu. Puțini din anturaj riscau să-i prezinte lui Nicolae Ceaușescu vreo problemă care n-avea nici o legătură cu domeniul lor de activitate.
Copii și frații lui Nicolae Ceaușescu ajungeau de regulă în fruntea unor domenii de activitate. Nicu era prim-secretar la Sibiu, Zoe conducea Institutul de Matematică. Ilie Ceaușescu avea în subordine printre altele Editura Militară. Fiecare dintre ei manifesta interesul ca domeniul său de activitate să duduie. Și cum copiii și frații lui Nicolae Ceaușescu erau oameni luminați sau erau influențați să fie luminați de alți membri din fruntea instituției – în plus trăiau în afara globului de sticlă care era Cabinetul nr. 1 –, domeniile respective se bucurau de avantaje care lipseau altora.
Nu de puține ori erau folosiți de activiștii luminați pentru a rezolva probleme altfel imposibil de rezolvat.
În cartea sa, În ochiul ciclonului, Constantin Boștină , fost secretar personal al lui Nicolae Ceaușescu, recunoaște că l-a exploatat pe Nicu Ceaușescu:

„Cît am lucrat cu Nicu nu am avut conflicte majore. Am colaborat bine cu el. Am căutat ca atunci cînd aveam interes să fie clarificate niște lucruri fără prea multe întrebări, îl băgam în față. Recunosc că m-am folosit de el pentru a rezolva niște probleme. Nicu nu era partizanul sancțiunilor, era partizanul discuțiilor lejere.”

În prima sa carte de memorii – Un fost lider comunist se destăinuie: Am fost și cioplitor de himere, convorbire realizată de Ioan Tecșa, ziarist, Editura Expres, 1993 – Dumitru Popescu își amintește cum l-a folosit, ca redactor șef la Scînteia, pe Florea Ceaușescu:

„Am avut în redacție pe unul dintre frații Ceaușescu, Florea. Mi-a spus deschis că nu prea știe să scrie, dar că la efectuarea anchetelor se pricepe. L-am trimis în misiuni, flancat de cîte un gazetar bun. Avea un nas extraordinar, descoperea tot felul de matrapazlîcuri. Detona niște bombe de-ți tăia respirația”.

Frații, fiul, fiica își puteau permite decizii antidogmatice, luate chiar împotriva unor decizii emise de Nicolae Ceaușescu. Superiorii lor, chiar dogmatici fiind, nu îndrăzneau să-i contrazică. Erau doar neamurile Conducătorului!

Din nenorocire cel mai important neam – nevasta, Elena Ceaușescu – era o dogmatică.
Și prin ipostaza sa de neam al lui Ceaușescu a făcut mult rău țării.