Ion Cristoiu: Tudor Arghezi despre bombardamentul anglo-american din 4 aprilie 1944

1. Şocante rămîn, după lectura cărţii lui Florin Bichir, „Ortodocşii de lângă noi. Studiu istoric şi canonic al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. Documente inedite din Arhiva Securităţii”, apărută la editura Mirton în 2011 dezvăluirile despre persecutarea bisericii pe stil vechi de către autorităţile române interbelice: arestări abuzive, hăituiri, într-un cuvînt, abuzuri prin nimic deosebite de cele la care s-au dedat autorităţile comuniste. Lesne de înţeles că ostilitatea autorităţilor laice îşi avea cauza în presiunile făcute de Biserica Ortodoxă oficială. M-a amuzat citind una dintre notele informative ale Securităţii, folosirea unui călugăr ortodox pentru a se strecura, sub acoperire, într-un schit al Bisericii Ortodoxe pe stil vechi.

2. Descopăr în publicistica lui Arghezi aceste rînduri despre Bombardamentul american din 4 aprilie 1944, un moment tragic al istoriei noastre recente, ocultat de cei de azi, timorați de gîndul că americanii ne sînt aliați:

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

Wow! Cristela Georgescu, în costum de baie în zăpadă, imagini necenzurate cu "Prima Doamnă!

„Grădina mea știe totuși ce-i moartea. Știu pomii, știu păsările din cuiburi. Acum doi ani, focul de sus, purtat prin cer, a căzut de cîteva ori peste noi, peste grădini. Înfloriseră caișii…

Din ramurile lor am descurcat șuvițele de păr, negre și bălaie, ale femeilor ucise, risipite și zburate bucăți peste grădina mea. Cîteva sute de sicrie de scîndură goală adunau, în ziua Paștilor, ghemotoace însîngerate ale foștilor oameni, pulverizați de bombe în preajma mea. Din trei vecini, prinși de o explozie laolaltă, am strîns din grădină, pentru înmormîntare și slujbă, cu frații și copiii morților, din iarbă, în două zile, două kilograme de bucățele. Căutam în vie și în trifoi. Unde se zărea o muscă, mirosea o fărîmă de carne. Un an întreg și o vară, grebla mai scotea, pe dinți, țăndări de om din crăițe și crini”. (Tudor Arghezi, Moarte, Adevărul, 9 iunie 1946)

3. Una dintre afacerile cele mai bănoase în postdecebrism e ridicarea de monumente în cinstea Eroilor. Pe de o parte domeniul atît de sensibil al Eroilor, pe de alta, domeniul atît de greu de cuantificat al Artei, s-au creat condițiile unor comenzi disproporționate ca preț, veritabile jafuri. Cazul nu e o noutate. Mareșalul Antonescu s-a confruntat și el cu încercarea de a stoarce Bugetul în numele Eroilor.

„25 august 1942
Rezoluția Mareșalului Antonescu pe un referat al Consiliului Artelor privind constituirea unei Comisii de monumente:

«Numai pentru troițe. Monumente nu. Orori nu ne mai trebuie. Este o bătaie de joc, nu o slăvire a eroilor. Poarta acestui soi de afaceri trebuie închisă total pentru toți. Trebuie lucrat frumos, de artă adevărată, serios și durabil. Nu fiecare cioban să se transforme în sculptor. Dacă ar face cine calculul sumelor încasate și furate de pe urma monumentelor pentru eroi, s-ar ajunge la constatări tragice».” (Gh. Buzatu, Război și Pace (1940-1944) Jurnalul Mareșalului Ion Antonescu, vol. II: Succese și eșecuri (1.I.1942-30.VI.1943), Tipo Moldova, 2011).

editorial publicat de Ion Cristoiu pe propriul blog