Ion Cristoiu: Un dușman de moarte al votcăi – cultura

1. Am mai scris și firește, voi mai scrie despre momentele de proză autentică din Stenograma Plenarei CC al PMR din 30 noiembrie – 5 decembrie 1961, publicată sub forma unui prim volum din Dosarul Ana Pauker la Nemira în 2006, selecția și editarea documentelor, studiu introductiv și note: Elis Neagoe-Pleșa, Liviu Pleșa. Cuvânt înainte acad. Florin Constantiniu, București, Editura Nemira, 2006.

Raportul prezentat de Dej la Plenară se opreşte asupra unuia dintre momentele de conflict cu Ana Pauker şi Vasile Luca:
Includerea în Coaliţia de Guvernare dr Petru Groza a lui Gheorghe Tătărescu, lider al partidului PNL-Tătărescu, formațiune desprinsă din PNL în 1945 pentru a putea colabora cu Partidul Comunist, de fapt cu Sovietici.

RomaniaTV

O mai ții minte pe Raluca Lăzăruț? Cum arată acum și cu ce se ocupă în Chicago fosta prezentatoare TV. E plină de bani!

Observatornews.ro

Cum arată viaţa unui dependent de jocuri de noroc. Iancu Guda: "Sunt tragedii, familii destrămate"

Liderul comunist susţine acum că Ana Pauker pledase împotriva includerii lui Gh. Tătărescu în Guvern, militînd în favoarea PNL-ului clasic. Raportul îi dă lui Dej posibilitatea să destăinuie tactica PCR faţă de Gheorghe Tătărăscu:

„Erau, la anumite eşaloane, păreri din acestea şi au început să mă combată, că eu iau în braţe pe Tătărescu. Spuneau: ce reprezintă Tătărescu ca forţă politică? Nimic. Dar ce ne trebuie, spuneam eu, o forţă politică mare? Nouă ne trebuie aceasta doar din punct de vedere al opticii interne şi externe. Mai cu seamă să nu i se poate spune guvernului că este un guvern comunist şi, ca să vorbim aşa, între noi, acoperindu-ne cu această forţă insignifiantă, să alcătuim un guvern cu Tătărescu, în care burghezia să fie reprezentată prin acest partid slab, decît cu naţional-liberalii bătrîni şi cu naţional-ţărăniştii, care reprezentau o forţă politică serioasă. Atunci şi noi am manevrat. În fiecare etapă, în luptă, trebuie să schimbi tactica, cînd bagi cavaleria, cînd bagi artileria, unde trebuie să trimiţi infanteria ş.a.m.d.

Am militat, deci, pentru această formulă, care s-a realizat la 6 martie 1945. Întîi făceau obiecţie că este o forţă politică slabă, că nouă ne trebuie o forţă politică tare, că este imoral, şi mi-a amintit că, uite, Tătărescu a fost preşedinte, a fost ministru de Interne, istoria cu Tatar-Bunar, că tu ai stat în închişoare ş.a.m.d. Da, am stat în închisoare, este adevărat, dar eu n-am să privesc din punct de vedere sentimental. Sînt interese superioare în joc, nu pot să privesc ca un om îngust.

Consider că trebuie realizată o asemenea formulă cît mai grabnic, cît mai bine şi, la urma urmei, cît de moral este Maniu, Partidul Naţional Ţărănesc şi Brătienii? Noi îi cunoaştem, că am avut relaţii cu dînşii, în tot timpul ne-am frecat de ei. Pentru consolidarea forţelor, acesta a fost un moment tactic extraordinar, pentru că ne-a permis să mergem spre putere fără vărsare de sînge.

Noi aveam în Capitală peste 40 000 de oameni înarmaţi pînă în dinţi, puteam să luăm puterea în orice moment şi rapid, cu cîteva focuri de puşcă, dar, totuşi, s-ar fi răsfrînt negativ. Era în timpul războiului, nu se putea face lucrul acesta, şi am găsit calea aceasta paşnică. Hai să-l luăm în căruţă cu noi pe Tătărescu, să ne întărim poziţiile în guvern, să ne lărgim poziţiile, să ne consolidăm, să creăm condiţiile pentru a face un pas mai înainte şi, cînd ne-am întărit şi am creat acel număr de condiţii care ne-ar permite să luăm puterea, atunci luăm de fundul pantalonilor pe Tătărescu, îl dăm jos din căruţă şi mergem noi mai departe. Dar nu e clar? Este aşa simplu!“

2.La primul congres al stahanoviștilor din URSS, ținut în 14 noiembrie 1935, Anastas Mikoian, Comisar al poporului pentru producția alimentară, s-a referit pe larg și la producția de votcă:

„În 1935 s-a vîndut mai puțină votcă decît în 1934, iar în 1934, în ciuda calității sale net superioare, s-a vîndut mai puțină decît în 1933. Acesta e singurul sector de producție al Comisariatului pentru producția alimentară care nu progresează, ci dă înapoi, spre marea amărăciune a muncitorilor din industria noastră producătoare de votcă. Dar n-are de ce să ne îngrijoreze mîhnirea producătorilor noștri de votcă. Tovarășul Stalin ne-a prevenit încă de mult că pe măsură ce se ridică nivelul cultural al țării, va scădea consumul de votcă și va crește importanța cinematografului și a radioului”.

Puțină lume știe că Stalin și-a spus cuvîntul și în crearea unei Cărți de bucate. Prin anii ’30, totul era pus sub semnul îndrumărilor date de Marele învățător al popoarelor. Era fatal ca o carte de bucate să beneficieze de geniul de la Kremlin. Nu de alta, dar nu era o carte de bucate oarecare. Era o carte de bucate sovietică. Ea apare grație strădaniilor depuse de Anastas Mikoian, Comisar al poporului pentru producția alimentară. Cartea se deschide cu faimoasa exclamație: „Viața devine mai bună, viața devine mai veselă”.

La începutul fiecărui capitol se află un citat sau o întîmplare din viața și activitatea lui Stalin. Capitolul „Pescărie” relatează următoarea întîmplare:

„Tovarășul Stalin a întrebat odată: «Spune-mi, tovarășe Mikoian, se poate cumpăra pește viu în prăvăliile moscovite?». «Nu, tovarășe Stalin», i-am răspuns eu. «Pe vremuri se putea», a spus el. «Și acum avem magazine, în Moscova, care vînd 19 feluri de pește viu»”.

P.S. Lui Anastas Mikoian i se datorează creșterea spectaculoasă a producției de pîrjoale. Cele mai bune dintre acestea poartă și azi numele de Mikoiane.