Local

Ion Hadârcă, Pro România, om de cultură pentru un județ istoric

Publicat: 16 nov. 2020
Ion Hadârcă, om de cultură pentru un județ istoric
Ion Hadârcă, om de cultură pentru un județ istoric

La lumina unui nou răsărit, când aștern aceste rânduri, în Republica Moldova, succesoarea de azi a Basarabiei voievodale, s-a consumat și al doilea tur de scrutin pentru alegerile prezidențiale și s-au anunțat rezultatele oficiale. Victoria zdrobitoare a Maiei Sandu relansează speranțele românilor basarabeni în salvarea cursului european, ieșirea de sub sufocantul „protectorat” moscovit și apropierea/ crearea condițiilor favorabile reunirii cu Țara. Este un PAS victorios și salvator pentru revenirea la normalitatea dezvoltării prospere, curățirea instituțiilor statului de molozul corupției endemice și pentru mult râvnita întoarcere a milionului de români-basarabeni plecați la muncă peste hotare, cei care, în fond, au și predeterminat refacerea balanței europene a acestei victorii! Dar lupta încă nu s-a încheiat! De ani buni RM se află la răscrucea vânturilor/ intereselor geopolitice, dar și a capriciilor politicianiste. Miza acestui 15 noiembrie, victorios pentru RM, pare a fi una realmente istorică, ea urmând a fi sincronizată cu pasul următor, cel al alegerilor parlamentare din România. Iată de ce votul asumat, în data de 6 decembrie, al alegătorilor noștri din spațiul județului Iași, spațiu predestinat apropierii transprutene, poate fi transformat într-un vot geostrategic (unionist) și dacă ținem cu adevărat la destinul de mâine al Basarabiei, această patrie mică, ruptă cu forța în ’40 de la sânul Patriei Mari, este important să ne mobilizăm cu toții și să eradicăm această lungă perioadă de înstrăinare și de incertitudini între a fi și a nu fi…

În aceste zile ale aflării mele la Iași o distinsă Doamnă, profesor universitar din Iași, văzându-mă printre noile cunoștințe comune, m-a întrebat: – Oare-i acel pe care-l știam din anii ’90? Am confirmat: – Da, sunt acela.

Acum precizez: Da, sunt același îndărătnic vlăstar basarabean în urmărirea idealului național al reîntregirii, în convingerile și principiile mele ceva mai călite in vâltoarea timpului. Anii mi-au mai nins tâmplele, dar am rămas același mesager (poate naiv, dar sincer) uitat la mijlocul Podului de Flori de la Albița sau de la Ungheni, Pod de Flori, pe care l-am inițiat împreună cu frații mei din stânga Prutului, ghidați de aceeași gândire și simțire românească.

Apropo, pe atunci aveam relații strânse cu nucleul Frontului popular din Iași și doar întâmplarea nefastă (arestul liderilor ieșeni) a făcut ca declanșarea revoluției române să nu aibă loc la Iași. Am vorbit mai pe larg despre acele evenimente în Senatul României, am promovat și un proiect de lege ca Iașul să fie recunoscut drept inițiator al Revoluției române, proiect adoptat tacit de Senat și întârziat la Cameră… Despre frământările acelor ani romantici, mai ales în contextul Centenarului și despre ctitorii Marii Uniri de la 1918 am susținut în Senat o serie de discursuri incluse în cartea „Tezaurul Unirii de la 1918”, editată de „Junimea” ieșeană în 2019, iar despre avatarurile limbii romane în spațiul basarabean am susținut în ultimii trei ani trei comunicări în aula Academiei române, de Ziua națională a Limbii române.

În mandatul meu senatorial am promovat și o serie de alte inițiative legislative și interpelări către Guvern, legate de facilitarea dobândirii cetățeniei române; de majorarea pensiilor sau alocațiilor pentru copii; de relansarea învățământului tehnico-profesional sub forma învățământului dual; de standardizarea europeană a infrastructurii naționale; de reabilitare a segmentului rutier de la Vama Albița – inițiativă finalizată, pe care mi-o asum cu mândrie ș. a.

Nu înșir toate acestea pentru a cerși cărămizi la piedestal, indulgențe sau voturi electorale. O fac pentru a sublinia expres că sunt în temă, cunosc specificul activității parlamentare, după cum prea bine știu posibilitățile și limitele unui spirit cu bune intenții, raportat însă la realitățile noastre, chiar mai complicate azi decât ieri…

Vorbind mai sus despre statornicia valorilor pentru care am pledat dintotdeauna, voi să resping orice interpretare de „încremenire în proiect”. Sunt de ani buni acceptat și integrat, sper, în comunitatea artistică și academică ieșeană, am promovat în comun multe proiecte culturale și socio-politice notorii, reflectate în oglinzile Cetății îndrăgite. Iată ce-i relatam distinsului cărturar Nicolae Busuioc într-un interviu cuprins în volumul dumisale de dialoguri „Oglinzile Cetății”: „De „iassennienta” Cetate de pe coline mă leagă vigurosul și lăptosul cordon ombilical al Culturii și Literaturii române. Sunt legat de Teiul lui Eminescu din Parcul Copou, de Bojdeuca lui Creangă dinspre Sărărie și de cântecul mierlei de la Casa Pogor. Sunt legat prin taina cununiei de Biserica Bărboi și de legământul nașilor noștri iubiți – Stela și Constantin Simirad”.

Acum, pot adăuga, sunt legat și prin privilegiul de a fi Cetățean de Onoare al Municipiului Iași…

În același timp, sunt pe deplin conștient de marile riscuri, responsabilități și exigențe, pe care citadela culturală a Iașului le menține în fața oricărui ins, precum le menține însăși în fața Istoriei – această nobilă Capitală istorică a României, Iașul Regal și Iașul celor două Uniri providențiale. Deci, Iașul ca exponențială Cetate unificatoare a poporului român. Sintetizându-i multiplele valențe: istorice, geografice, economice, agro-vinicole sau arheologice (de la Cucuteni la Ruginoasa și de la Bohotin la Cotnari); la fel – de interferență regională a marilor rețele terestre și aeriene; de mare potențial universitar-academic și de punct nodal strategic al frontierei estice a Uniunii Europene – am convingerea că Cetatea Iașului are toate atuurile pentru a fi declarată și legitim recunoscută drept Oraș de Patrimoniu național și european!

Acesta ar fi angajamentul meu asumat de un ION al Iașului – susținător și promotor al Inteligenței, Onestității și Nobleței orașului drag inimii mele, așa precum îi mărturisii cândva poetului Lucian Vasiliu: făcând-o din toată Jun-inima mea!





Adauga un comentariu