Ce-ar fi dacă o simplă monedă, veche de peste 1.000 de ani, ar putea zdruncina una dintre cele mai vechi și controversate teorii ale creștinătății? O descoperire recentă scoate la lumină o piesă rară, bătută în inima Imperiului Bizantin, care prezintă trăsături izbitoare ale chipului lui Iisus – aproape identice cu imaginea imprimată pe celebra relicvă păstrată la Torino.
Moneda bizantină care reaprinde o dezbatere fierbinte
O monedă bizantină extraordinară, cu chipul lui Iisus gravat în detalii uimitor de asemănătoare celor de pe Giulgiul din Torino, a reaprins una dintre cele mai inflamate controverse din istoria creștinismului: este aceasta relicva sacră o farsă medievală sau adevărata pânză funerară a lui Hristos?
Piesa de bronz, un follis bătută în jurul anului 969–976, pe timpul împăraților Ioan I Tzimiskes și Vasile al II‑lea, provine din Constantinopol și conține portretul lui Hristos care prezintă trăsături cruciforme, barbă despărțită, plete lungi și chiar detalii iconice precum două fire distincte de păr—toate în paralel cu imaginea Giulgiului.
Justin Robinson, istoricul care a achiziționat moneda în 2018, spune fără echivoc:
„Gravorii ar fi folosit modelul expus în Constantinopol. Dacă Giulgiul ar fi fost creat în secolul XIII–XIV, imposibil să existe această coincidență.”
Reacordarea dezbaterii: carbonul vs. mărturiile medievale
Testarea cu carbon-14 din 1988 a plasat pânza între 1260 și 1390, susținând teoria falsului medieval. Dar unii cercetători contrazic rezultatele: proba prelevată ar fi fost contaminată, iar incendiul din 1532, care a afectat siguranța obiectului, ar fi distorsionat analiza.
Mai mult, mărturiile istorice vorbesc despre Giulgiul din secolul X existând deja la Constantinopol. Atunci moneda nu este doar un artefact mistic, ci un argument solid pentru vechimea relicvei.
Nu e simplă monedă de cumpărături. Pe aversul acesteia stă inscripția „Dumnezeu cu noi”, iar pe revers, „Iisus Hristos, Regele Regilor”. În traducere: un instrument de propagandă divină, menit să întărească legitimitatea autorității imperiale și să hrănească ideea sacralității.