Judecătorul ieșean Ciocan Costică: Consiliul Superior al Magistraturii nu-și mai reprezintă decât propriile interese

Judecătorul Ciocan Costică, eseu intitulat „Cel mai important om din Magistratură, D-l Goe, D-l Kilobyte și Grupul reacționar de la Iași”.

„Ca să nu rămâie repetent și anul acesta la materia opțională „Justiție și instanțe judecătorești”, mam‘ mare, mamiţica şi tanti Miţa au promis tânărului Goe să-l ducă în vizită la vechea podgorie domnească de pe dealurile Cotnariului, dar nu înainte de a rezolva „o situație punctuală stringentă” pentru sistemul judiciar.

Potrivit unor surse avizate, o asociaţie română ar fi trimis pe email aceeași cerere de chemare în judecată, îndreptată împotriva a șapte pârâţi, la 117 judecătorii din țară, iar prejudiciul ar fi fost unul imens. După listarea cererilor și a înscrisurilor atașate, munţi de hârtie s-ar fi adunat prin arhivele, beciurile şi podurile instanțelor de judecată și o persoană capabilă intelectual trebuia neapărat şi cât mai repede să numere fiecare filă, „să le ia la mână”, pentru a vedea câte sunt în total, iar vinovatul să fie tras la răspundere şi obligat să plătească pentru nelegiuirea comisă.

stirilebzi.ro

Preţuri exagerate în magazinele din Vama Veche. Atât poţi cumpăra de 50 de lei!

Stirile PROTV

Occidentul a dat undă verde Ucrainei să atace Rusia. Zelenski a primit ce își dorea

Obișnuit cu sarcinile dificile, care necesită mari eforturi intelectuale și putere de concentrare, dovedite cu recurenţă prin ample exegeze științifice, postări şi comentarii pe platforma de socializare Facebook, tânărul Goe și-a suflecat mânecile, și-a hidratat pielea degetelor cu propria salivă, apoi, cu determinarea unui stoic, a început marea numărătoare: o pagină, două pagini, trei pagini, patru pagini (…).

După șapte zile și șapte nopți în care i se aduceau noi exemplare de pe odioasa cerere de chemare în judecată, tânărului Goe i s-a iritat pielea, i-au apărut leziuni minore la nivelul țesuturilor și i-au căzut prețioasele unghii cu care prindea cu strășnicie panglicile inaugurale, concurând viteaz cu Ministrul Justiţiei. De durere, eroul a început să zbiere, să se strâmbe și să se înfurie pe reclamantă, pe liberul acces la justiție, să blesteme dreptul la un proces civil echitabil, fără a se opri însă din numărat, încercând să-i integreze în conștiința sa îngustă pe marii Zenon din Kition, Epictet, Marcus Aurelius și Seneca.

După alte trei nopți și trei zile de muncă asiduă pentru alegătorii judecători din teritoriu, au început să bată clopotele catedralelor episcopale și un fum alb s-a ridicat din nou pe cerul justiţiei: D-l Goe era pregătit să raporteze! S-au listat în total 351.349 de pagini.

Totuși, în acest timp îndelungat de osteneală fizică și sufletească, se așternu liniștea peste ogoarele Magistraturii: nicio postare înțeleaptă pe Facebook despre salarii plafonate sau neplafonate, despre protestul grefierilor de la sediul Înaltei Curţi de Casație şi Justiţie din București, nicio glumă nesărată despre volumul de muncă din instanțe sau despre faptul că, în prezent, magistraţii şi grefierii „lucrează pe datorie”, așa încât „cel mai important om din magistratură” s-a autosesizat: A dispărut Goe!

Grijuliu, ca un pater familias iubitor, a ridicat receptorul și l-a sunat pe slujitorul său, gonașul judiciar care-i aduce obedient, de fiecare dată, vânatul la picioare: Alo! Alo! Alo! Alo! Alo! Să trăiţi, tovarăşe secretar general! Am onoarea să raportez! Am numărat 351.349 de foi viclene! Cum așa, Goe? Cum ai ajuns la acest număr? Îngăduiţi-mi să vă explic, Întunecimea Voastră! Fiecare cerere de chemare în judecată, cu înscrisurile aferente, avea 429 de pagini, șapte pârâţi pentru 117 instanțe, adică 351.349 de pagini! Ceva nu este în regulă (…) Garantul cel mare gândește: 429 x 7 x 117 = 351.351? Tovarășe secretar general, vă rog să-mi permiteți! Au fost 351.349 de pagini! Le-am numărat personal. Vă trimit fotografii prin WhatsApp. Sunt munţi de hârtie număraţi! Goe, fiul meu scump şi nătâng, nu are cum să fie 351.349 de pagini, poate ţi-a scăpat ceva. Este matematică pură! Tovarășe, chiar acum voi merge să le număr din nou!

Legenda spune că D-l Goe numără și astăzi exemplarele cererilor de chemare în judecată și speră că o va face până la finalul mandatului, tot adăugând la diferite intervale de timp, nici prea scurte şi nici prea lungi, câte un Later edit plin de semne de exclamație cu o luciditate şi un discernământ ieşite din comun.

La ce v-aţi fi așteptat, tovarăşi? Aţi fi vrut să vedeți explicați pașii de rezolvare a Conjecturii Poincaré sau publicată corespondența intimă dintre pseudo-garantul Independenței Justiţiei și matematicianul rus Grigori Perelman, probleme de geometrie diferențială, câmpuri cuantice, noutăți științifice de la Clay Mathematics Institute? Nici vorbă, dragi activiști de partid! 429 x 7 x 117 = 351.351.

Chiar și așa situația ar fi fost moralmente suportabilă dacă în procesul de numărare a foilor, D-l Goe nu și-ar fi contaminat discursul cu elemente ce țin de fățărnicie, teatralitate și manipulare: „Oare ce procent din pădurile ce probabil fac obiectul cauzei ar trebui tăiat pentru obținerea hârtiei necesare judecării?”

Carevasăzică, Dumnezeule!, garantului îi pasă de pădurile României, de fiecare copac al Patriei care va fi sacrificat pentru imprimarea necugetatei și dolosivei cereri de chemare în judecată! Garantul este empatic și lăcrimează! Garantul spune adevărul!

Dacă ar fi autentic sentimentul de îngrijorare, atunci de ce își risipește talentul și priceperea cu astfel de subiecte? Dacă iubește cu ardoare verdele românesc şi albastrul de Voroneț, îi voi oferi câteva teme de reflecţie demne de potența cognitivă și anvergura intelectuală ale unui membru al extra-superiorului Consiliu: 1) retrocedarea ilegală a mii și mii de hectare din pădurile Statului Român; 2) defrișările ilegale masive rămase nesancționate penal, civil sau administrativ; 3) fenomenul împăduririlor fictive, exclusiv „pe hârtie”; legile din domeniul protecţiei mediului „creionate” de infractori cu „portițe de scăpare”; 4) mii de tone de deșeuri arse şi îngropate, dublate de sabotarea Gărzii de Mediu (1 comisar la 40.000 de cetățeni).

Când vom auzi măcar vorbindu-se despre problemele anterior menționate? Vor fi rezolvate vreodată? Observ că este sugerată instanțelor judecătorești soluția care trebuie pronunțată în cazul acțiunilor introduse, indicându-se mai multe texte din Codul de procedură civilă referitoare la necompetență și litispendență, trăgându-se concluzia că: „este foarte probabil ca peste 100 de dosare a câte cel puțin 429 de pagini în câte 3 volume să fie trimise unei singure instanțe. Sperăm ca respectiva instanță să aibă destul spațiu în arhivă pentru depozitarea acestora”.

Domnule președinte şi onorată instanţă, dar parcă instanțele judecătoreşti erau independente, iar odată înregistrat un dosar doar judecătorul legal învestit se poate pronunţa cu privire la soarta acestuia. Când veţi începe să speculaţi şi soluţiile din alte cauze penale sau civile? Când va urma să număraţi şi filele rechizitoriilor? Dacă sunteți atât de priceput, de ce nu începeţi să acordați consultanță şi celor de la Direcția Națională Anticorupție sau de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism? Lăsați judecătoriile să-şi facă treaba! Nu decideți Măria Voastră dacă s-a comis sau nu un abuz de drept.

Apoi, D-l Goe vorbește despre „respectul față de justiție”. În primul rând, respectul se câştigă. Nu poţi fi respectat dacă te prefaci că nu vezi ce se întâmplă în Justiție (greve, proteste, neplata drepturilor salariale, blocarea activității instanţelor şi parchetelor, hotărâri judecătoreşti definitive ignorate intenționat, schilodirea puterii judecătoreşti de către surorile sale puteri) și „te afli în treabă” scriind despre cereri de chemare în judecată, când, de douăsprezece luni, bat în fiecare zi clopotele în Magistratură! Este doliu!

La fel ca şi ceilalți colegi magistraţi, nu datorez nimic Înaltului Consiliu. Tovarășe secretar general, pe mine „nu m-a adus nimeni de mână” în partid, iar atunci când am semnat cererea de adeziune nu a trebuit să ofer „două cartușe de țigări Kent şi un pachet de cafea”. Întrebaţi-i mai bine pe cei de la Uniunea Tineretului Comunist. Cu siguranţă vă veţi dumiri!

Nu datorez nimic nimănui și mă simt obligat să sesizez incompetența, dezinteresul şi chiar ura organelor de conducere ale Magistraturii faţă de judecători şi procurori. Aud în dreapta, aud în stânga: „Dom’ le, cum să zici ceva de Consiliul Superior al Magistraturii? Sunt de-ai noștri!”. Tovarăși, Consiliul nu-şi mai reprezintă de mulţi ani decât propriile interese meschine şi trecătoare, consolidându-şi treptat puterea în detrimentul judecătorilor şi procurorilor.

Consiliul Superior al Magistraturii a fost locul unde Magistratura a „fost distrusă, degradată şi adusă în stare de neîntrebuințare”. Să ascultăm ce spune un coleg pe Forumul judecătorilor: „Mulți purtători de voci pertinente și de preocupări pentru soarta sistemului și problemele lui reale am văzut până purtătorii au ajuns în C.S.M.”

Nimic mai adevărat! Chiar dacă s-ar presupune că reprezentanții ar fi fost de bună-credință la momentul depunerii candidaturilor, coordonatele Legii nr. 305 din 15 noiembrie 2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii îi transformă, peste noapte, inevitabil, în dictatori predispuși la acte de samavolnicie. Puterea pe care Legea nr. 305/2022 o oferă distinşilor membri aleși, sprijinită de interdicţiile, incompatibilităţile şi restricţiile impuse de Legea nr. 303 din 15 noiembrie 2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, descoperă publicului machiavelism, narcisism cu agresivitate şi structuri psihopate în rândul celor care parcă mai ieri-alaltăieri erau pe holurile instanţelor şi parchetelor ca nişte mieluşei gingaşi şi sensibili, cerându-ne votul de susţinere. În prezent, magistraţii sunt singuri, „pe cont propriu”. Mai mult, sunt dezbinați de cei care ar trebui să-i unească, dorindu-se sabotarea Adunărilor Generale care vor avea loc în următoarea perioadă. „Apăsați pe butoane, aşa-i?”.

Soluția: descentralizarea puterii aflate în mâinile a câtorva oameni care dețin controlul absolut asupra carierei magistraților; existenţa unui grad de autonomie a instanţelor judecătoreşti; transparența procesului decizional; implicarea magistraților în procesul decizional.
Consiliul Superior al Magistraturii trebuie desființat şi demontat structural. Pasul 1: 5 excavatoare, 3 buldozere şi mai multe echipamente de demolare controlată. Pasul 2: eliminarea deșeurilor rezultate din demolare. Pasul 3: curățarea şi îndreptarea terenului. Pasul 4: îngrădirea terenului şi lăsarea acestuia în nelucrare măcar 70 de ani, pentru a aminti că acolo a existat cea mai sinistră clădire şi instituție a Justiţiei, unde au fost maziliți judecătorii şi procurorii „îndărătnici şi neascultători”, unde s-a făurit „Magistratul Nou”, iar „clasa politică” „s-a simțit ca la ea acasă”. Pasul 5: Detașarea actualilor membri pe Insula Șerpilor, unde își vor putea continua și prelungi activitățile juridico-administrative până în anul 2075, putând opta, firește, pentru un „mandat viager”.

Orice revoltă, răscoală sau dezbatere judiciară vor avea loc în parametrii totalitari şi sfidători impuşi de Legea nr. 305/2022 şi Legea nr. 303/2022. Nu se va schimba nimic în viitor, așa cum nu s-a schimbat nimic în ultimii 30 de ani. Peste 6 ani vor veni din nou alţi oameni cu alte promisiuni şi speranţe deşarte care te vor „călca pe cap cu cizma” la prima încercare de a le contesta meritele și străduința.
Linia a doua pentru viitorul Consiliu Superior al Magistraturii cu aceleași coordonate legislative este în pregătire. Va exista continuitate cu alți candidați onești și bine intenționați, „buni de gură”, cu discurs Dom’ le, pe care sistemul piramidal „îi va vicia”, iar pe noi ne va face să ne amintim de Ana Pauker, Gheorghiu-Dej și Ceaușeșcu. Îmi doresc să se realizeze Congresul al XIV-lea și pentru Înaltul Consiliu!

De ce am crede că alegerile pentru organele de conducere ale Magistraturii s-ar desfășura diferit față de alegerile locale, parlamentare sau prezidențiale? Modelele se împrumută și răul se perpetuează. După ce îți este smuls votul din mâini, ți se râde în nas. Este bine-cunoscut faptul că un mandatar nu poate face acte de dispoziție sau încheia tranzacții cu privire la drepturile celui care a oferit mandatul decât dacă există stipulație expresă. De ce s-au depus armele? De ce Consiliul Superior al Magistraturii zboară ca un zmeu printre celelalte puteri în stat (de unde i se trage și supra-numele de „CS-Zmeu”)? Este zmeu și feroce, dar tocmai cu cine nu trebuie. Tocmai cu cei cărora ar fi trebuit să le protejeze drepturile.

Chiar și când nu mazilește judecători sau procurori, „Consiliul Extravagant al Marilor Gânditori” nu face decât să „taie frunze la câini”. Vina nu este însă a membrilor Comitetului Executiv Central, reprezentând judecătorii de la judecătorii, care au preluat mandatul cu multă energie, putere de muncă și entuziasm. Nici vorbă!

Legenda spune că D-l Goe și D-l Kilobyte, în prima zi de muncă, au fost întâmpinați în Calea Plevnei de cel „mai important om din Magistratură”, care, fără menajamente, i-a abordat direct: „Voi doi nu aveți ce căuta aici, dar, vedeți, Legea mă obligă (…). Vă voi găsi ceva de lucru și, uneori, o să vă mai iau după mine pe la evenimente. Astăzi, mergeți acasă.” Cei doi inși s-au deplasat apoi spre Gara de Nord, au mâncat câte un sandvici de la Subway și au dormit în noaptea aceea pe peron.

A doua zi, de dimineață, aveau o misiune pe măsura credinței lor: D-l Goe a fost însărcinat să schimbe faianța din băile Consiliului Superior al Magistraturii, iar D-l Kilobyte să monteze robineți și dozatoare de săpun cu senzori, toalete inteligente dotate cu jeturi de apă caldă și prize smart.

Însă, tot stând aceștia doi mai mult prin băi, îmbrăcați în salopete de zugravi judiciari, au pierdut, din nou, „simțul realității”, iar când erau întrebați de „dragii colegi din teritoriu” cu ce se mai ocupă „pe acolo, pe la București”, răspundeau la unison, luând un aer grav, plin de importanță: „Ne ocupăm de renovarea instanțelor judecătorești și de digitalizarea Justiției”. Felicitări, domnilor! Spor la treabă în continuare!

Revenind, o schimbare reală a sistemului judiciar va putea fi înfăptuită atunci când Legea nr. 305/2022 şi Legea nr. 303/2022 vor fi modificate fundamental. Acesta este primul pas pe care, în ceasul al 12-lea, actualii membri ai Consiliului Director al Magistraturii ar trebui să-l facă. Nu se poate, nu? Este mult mai plăcut să ai prerogativele unui Front al Salvării Naționale într-o falsă democrație proclamată, să profiți de dezbinarea judecătorilor și procurorilor, iar atunci când este cazul să salvezi Justiția prin Mineriade.

Există o resemnare generalizată și o lehamite care îl fac pe magistrat să creadă că tirania Biroului Suprem reprezintă o normalitate. Andrei Gorchakov, poetul rus din filmul Nostalgia al lui Andrei Tarkovski, vrea să ne vorbească. Să-l ascultăm: „Să-ți spun o poveste. Un om îl salvează pe altul care se îneca într-un heleșteu noroios, riscându-și, astfel, propria viață. În timp ce zăceau amândoi pe marginea heleșteului, fără suflare, epuizați, omul salvat îi spune celuilalt: Idiotule! De ce ai făcut asta? Acolo trăiesc eu! Acolo trăiesc eu! Îl ofensase.”

Astăzi, când reprezentanții puterii judecătorești se delimitează tot mai mult de alegătorii care nu mai primesc nicio informare, cu excepția unor mesaje nesemnate, care se preling ușor de sus în jos, până la „magistratul de rând”, sau a unor comunicate fanteziste îmbrăcate într-un limbaj de lemn, stereotipizat: „Consiliul reamintește că independența justiției este o noțiune complexă care are în conținutul său componenta independenței materiale a corpului magistraților”; „Reamintim deschiderea Consiliului Superior al Magistraturii spre o cooperare interinstituțională loială”; Consiliul Superior al Magistraturii a urmărit constant derularea evenimentelor din ultimele zile referitoare la imposibilitatea plății drepturilor salariale ale judecătorilor și susține necondiționat poziția exprimată de magistrați”, se ridică întrebarea dacă nu cumva garantul Independenței în actuala sa formulă tocmai „și-a jucat ultima carte” și e o dovadă vie că instituția trebuie de îndată desființată.

Comunicatul de presă al C.S.M. din data de 8 decembrie 2023 „de susținere a judecătorilor”, pe lângă faptul că nu spune nimic („Să zicem, totuși, și noi ceva, pentru a părea că suntem la serviciu.”) arată că prioritățile și agenda membrilor aleși este cu totul alta, iar judecătorii și procurorii sunt pe cont propriu. Acum urmează să ne aruncăm cu portretele voastre în râurile Bahlui și Nicolina. Hakuna Matata, slăvit Comitet Central!”