Jurnalistul Ion Cristoiu: „Cearta dintre cele două Biserici”

Aseară, ieșind din Sala 1 a BAR, după ce m-am chinuit, ca de obicei, cu valizele pe treptele scării, mă abordează un tip agitat. După recomandare și după guler, dibui că e un prelat catolic. După ceremonia de rigoare, desfășurată, evident, în condiții de viață normală, cînd funcționează politețea (îmi imaginez cu greu o discuție în celula supraaglomerată gen vă rog să mă scuzați, pot să mă așez pe WC fără ca dumneavoastră să-mi auziți icnetele sfincterului?!), mă scuzați că vă inoportunez, nu face nimic, zic eu, deși face, e opt seara, s-a închis sala de lectură, dacă nu mă grăbesc, cei de la Academie pun lacătul și la poartă și va trebui să zurui valizele de-a lungul bulevardului Dacia, distinsul deschide portbagajul mașinii (sale, firește) și scoate de acolo un sul uriaș de hîrtie, îl desfășoară, vorbind într-una pe parcursul acestei operațiuni, și eu înțeleg că e copia documentului final al Conciliului de la Florența, unde s-a decis Unirea celor două biserici.

Cînd îmi arată parafa Împăratului Bizantin, devin brusc interesat. Toți istoricii de care îmi reamintesc acum, la relectură, pun printre cauzele Căderii Bizanțului discordia iscată în Oraș de tratativele pentru Unirea cu Biserica Catolică. Ca să obțină ajutor de la Occident, pe 27 noiembrie 1437, Împăratul Ioan al VIII-lea, Paleologul, al Bizanțului, s-a îmbarcat pe o corabie, împreună cu Patriarhul de Constantinopol și alte 700 de persoane, între care și doi episcopi ortodocși din Țările Române, unul din Valahia și celălalt din Moldova, pentru a participa la Conciliul de la Ferrara – Florența, deschis în 8 ianuarie 1438. Spun Ferarra – Florența, deoarece mai înainte, pînă la ivirea Ciumei, a avut loc la Ferrara. Aici la Conciliul de la Florența, Bizantinii au acceptat recunoașterea Papei drept cap al întregii Biserici. Actul final s-a citit în Catedrala Santa Maria del Fiore de către Cardinalul G. Cessarini în varianta latină și de către Vissarion al Niceii în variantă greacă, la 6 iulie 1439. Forțată, impusă de Împărat în speranța unui ajutor financiar și militar din partea Apusului, Unirea a adîncit schisma din sînul Bisericii creștine și, lucru cel mai grav, a dezbinat profund lumea Bizanțului. Adăugată unei creșteri a spaimei față de Latini, rămasă de la nenorocita Cruciadă Latină, cearta privind Unirea a fost una dintre cauzele slăbirii morale a Bizanțului în fața Turcilor. La întoarcerea la Constantinopol, semnatarii au fost huliți, acuzați ca trădători sau azimiți. Mika Waltari a dedicat afacerii două romane, Tînărul Ioannis și Amanții din Bizanț. Înverșunarea taberei ortodoxe e descrisă magistral în romanul Amanții din Bizanț, dedicat ultimelor zile ale Imperiului bizantin de o mie de ani. Constantinopolul a căzut nu numai pentru că Mehmet era superior în folosirea tunului, în numărul de asediatori, dar și pentru că mulți dintre ortodocșii din Oraș, adepți ai lui Gheorghe Scholarios, credeau în secret că Turcii erau mai puțin primejdioși pentru sufletul ortodox decît Latinii. Prezența celor 700 de genovezi conduși de Giovanni Giustiniani, ocuparea Palatului Blacherne de către venețieni, sosirea lui Isidor de Kiev cu 200 de arcași, creau imaginea unor Latini care aveau să pună mîna pe Constantinopol după ce asediul va fi eșuat. Am aflat aceste lucruri, trebuie să recunosc, după seara discuției cu agitatul din fața Bibliotecii. Cu ce se ocupă nu m-am lămurit. Nu m-am lămurit nici ce voia de la mine. Desfășurîndu-mi copiile după documentele Conciliului de la Florența, făcute după exploatarea Casetei Cessarini (acum, după ce m-am informat cît de cît am habar cine e Cessarini ăsta), tipul vrea să mă convingă că bizantinii au vrut Unirea, că teza dezbinării e falsă, că Isidor chiar a apărat Constantinopolul. Poziția sa ar scoate din sărite un prelat ortodox. Eu însă, cum nu sînt așa ceva, dar cum sînt interesat de Căderea Constantinopolului, îl întreb despre Giovanni Giustiniani, pentru a consta că mare lucru nu știe. Timp de patruzeci de minute, cît vorbește, tipul pledează în favoarea Unirii stabilite prin Conciliul de la Florența, sugerînd că Ștefan cel Mare mai avea puțin și devenea catolic. În tot acest timp, trec pe lîngă noi funcționarele de la sală, furioase că o tipă – cică avocată – nu mai pleca, deși eu făcusem asta deja. Ce-și vor fi spus văzîndu-l pe tip în cămașă (și-a scos haina, ca să fie mai patetic), dînd din mîini și pe mine ascultîndu-l?
Își vor fi spus că o fi vreun soț venit să-mi ceară socoteală că nevasta-sa vrea să divorțeze din cauza mea?

Stirile PROTV

Alexandr Dughin a dezvăluit ce își dorește „cu adevărat” Vladimir Putin de la Ucraina. Există o singură opțiune pentru Kiev

RomaniaTV

Împăcare bombă! Bahmu şi George, din nou împreună, la 5 luni de la separare: Orice bărbat, într-o astfel de situație, trebuie să fie lângă parteneră