Jurnalistul Ion Cristoiu: „Cum a supraviețuit Mitul Guevara”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Am ajuns cu cercetarea Castroikăi (Perestroika lui Castro) la ceea ce s-ar numi reabilitarea lui Che Guevara. Nu de reabilitarea icoanei Che Guevara, în vigoare de ani întregi, de cînd americanii au făcut neghiobia să-l martirizeze, ci de reabilitatea lui Che Guevara demnitarul din primii ani ai Revoluției, administrator al economiei cubaneze sub semnul unei gîndiri economice aparte. Viziunea sa asupra omului nou, axat pe instrumente morale și nu pe cointeresare materială, devine în Castroika îndrumătorul de autoritate, folosit de Castro pentru a impune Procesul de rectificare și corectare a greșelilor din perioada numită de el a mercantilismului de tip bișnițar. Gîndirea economică a lui Guevara e folosită de Castro mai ales pentru a justifica în fața rușilor și a lumii întregi de ce nu aplică Perestroika. Pentru că fiecare țară construiește socialismul după propriile condiții și prin asta contribuie la îmbogățirea învățăturii marxist-leniniste. Cuba, de exemplu, susține Castro, a contribuit la dezvoltarea marxismului prin teoria lui Che Guevara potrivit căreia legea valorii din capitalism nu se aplică în socialism. Teoriile lui Che Guevara polemizau fie și indirect cu teoriile sovietice, încîntate de cointeresarea materială. De altfel în plină Perestroikă doctrina lui Guevara e atacată în presa sovietică îmbătată de libertatea dată de Glasnosti. Carmelo Mesa-Lago scrie în studiul Cuba’s Economic Counter-Reform (Rectificación): Causes, Policies and Effects din volumul colectiv Cuba after Thirty Years. Rectification and Revolution, editat de Richard Gillespie la FRANK CASS AND COMPANY LIMITED în 1990, republicat în variantă electronică la Routlege în 2013:

„La aniversarea morții lui Guevara, în 1987, Pravda și televiziunea sovietică au susținut că au existat erori, gafe și greșeli în calea spre socialism: «El a negat în mod greșit principiul stimulentelor materiale … presupunînd că întinerirea morală a societății ar putea avea loc de la sine.» Aspecte specifice ale PR, cum ar fi revizuirea normelor de muncă și a salariilor, au fost raportate de presa din URSS ca provocînd nemulțumiri, litigii și neînțelegeri”.

Îmi amintesc c-am scris undeva despre conflictul dintre Che Guevara și Birocrația comunistă de la Kremlin. Sînt sigur că se intitula Radiografia unui mit: Che Guevara. Sub puterea acestei convingeri caut de-mi vine rău în foldere și în cărți eseul cu acest titlu. La capătul unor îndelungi scotociri descopăr că eseul despre Che Guevara se intitulează Supraviețuirea unui mit: Che Guevara și nu Radiografia unui mit: Che Guevara. A apărut, după publicarea în revistă, în volumul De la o lovitură de stat la alta, 2006. Eseul izvora dintr-o realitate surprinsă chiar în primele rînduri ale textului:

„Prăbuşirea comunismului a dus la ruinarea miturilor cultivate de comunism timp de şapte decenii. Rînd pe rînd, sfinții bolşevismului Lenin, Stalin, Troțki, Mao, Ho Şi Min – ani de-a rîndul legendarizați, au sfîrşit prin a fi aruncați de pe soclu. Un singur comunist a supraviețuit acestei apocalipse a statuilor: Ernesto Che Guevara, fost tovarăş de luptă al lui Castro, fost guvernator militar după doborîrea lui Batista, fost preşedinte al Băncii Centrale a Cubei şi al Institutului de Reformă Agrară. După 1989, mitul lui Che nu s-a stins. Mai mult, a crescut în intensitate. O dovedeşte, de exemplu, spectaculosul număr de studii, de filme, de albume dedicate celebrului erou.”

Despre relația lui Che Guevara cu sovieticii scriam la vremea respectivă:

„Mult mai grav, el începe să strice, prin intransigența sa, jocurile Uniunii Sovietice. Trimis de Castro în lume, Guevara pledează pentru radicalism total în lupta împotriva imperialismului yankeu. El lansează faimosul îndemn antiamerican: «Să creăm noi Vietnamuri!».

Un discurs care va deranja enorm Moscova ține Guevara la Alger, în 24 februarie 1965. Țările socialiste sînt atacate violent, pentru că sacrifică lumea a treia pe altarul intereselor lor egoiste. URSS-ul e ținta principală a torpilei: «Țările socialiste sînt, într-o anumită măsură, complice la exploatarea capitalistă. Este nevoie de o nouă concepție asupra raporturilor internaționale, axată pe trei principii: împărtăşirea cunoştințelor prin dăruirea rezultatelor progresului şi nu prin plata brevetelor; respectul culturilor; în sfîrşit, gratuitatea livrării armelor».
Culmea e că însuși Fidel Castro se va confrunta după venirea lui Gorbaciov la putere cu sacrificarea de către URSS a țărilor mici și mijlocii pe altarul destinderii.”