Jurnalistul Ion Cristoiu: „Eugen Mihăescu susține că Rusia va cîștiga Războiul. Eu nu cred”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Marele grafician Eugen Mihăescu a publicat nu demult, pe siturile cristoiublog și cotidianul.ro un text publicistic de ținută intitulat Adevărul spus în șoaptă.
Adevărul invocat de Eugen Mihăescu?
Rusia va cîștiga Războiul cu Occidentul.
Acest adevăr nu poate fi spus decît în șoaptă – susține autorul –, pentru că la noi, în România, funcționează cenzura.

Eugen Mihăescu e un mare artist.
Marii artiști se definesc prin indiferența totală față de ceea ce spune lumea despre ei.
E această indiferență și o condiție a marii creații.
Nu ai cum rămîne în posteritate decît dacă ești un mare creator.
Și nu poți fi mare creator, dacă în actul creației te gîndești la ce-o să spună contemporanii despre opera ta.
Pentru că nu de puține ori, contemporanii au primit negativ o capodoperă.
Fie că le contrazicea viziunea lor tradițională despre artă, fie că li se părea că încalcă normele bunului simț comun.

De cînd îl știu Eugen Mihăescu a fost un rebel față de cei de la Putere, față de adevărurile de a gata, față de ordinea de lucruri stabilită. Așa se explică, de exemplu, implicarea sa activă pro-sârbă și anti NATO din timpul agresiunii împotriva Belgradului.

Denunțarea lui Vladimir Putin pînă la caricaturizarea imbecilă, tratarea rușilor de azi drept niște sălbatici ajunși în Ucraina direct din comuna primitivă, cântarea Ucrainei ca fiind un exemplu de stat de drept, de democrație și de libertate a presei – sînt cîteva din locurile comune ale presei noastre transformate în meterhana de război.

Eugen Mihăescu îndrăznește să spună că Ucraiana sovietică ne-a răpit Bucovina de Nord și că în postcomunism a fost o asupritoare a minorității românești.
Eugen Mihăescu îndrăznește să-și exprime admirația față de Vladimir Putin, să elogieze pe ruși și să susțină că Rusia va cîștiga în Războiul cu Occidentul.
Numai că – afirmă el în tableta Adevărul spus în șoaptă – acest adevăr al lui – precizez – nu poate fi spus în România de azi decît în șoaptă.

Publicîndu-i tableta, m-am gîndit să-l invit la emisiunea mea de interviuri Față-n față cu Ion Cristoiu, pentru a-i da posibilitatea să-și spună Adevărul în gura mare.
Și l-a spus.
Și despre Joe Biden pe care-l vede ca o caricatură îmbătrînită.
Și despre admirația sa față de Vladimir Putin în care vede un Salvator al Lumii de la decadența susținută de Occident.
Și despre încîntarea pe care i-a stîrnit-o vizita la Moscova ca senator al României.
Și despre faptul Rusia va cîștiga acest Război.

Despre această ultimă susținere în cadrul interviului a avut loc următorul dialog:

„I. Cristoiu: Eu vă întreb încă o dată: Adevărul, despre care spuneți că ar trebui spus, nu în șoaptă, este care? Că, pînă la urmă, în cazul acestui război, sunteți de acord că este între Rusia și Occident, va învinge Rusia?
E. Mihăescu: Da, bineînțeles.

I. Cristoiu: Eu nu cred. E dreptul meu să nu cred.
E. Mihăescu: Vom vedea, dar bineînțeles, tot respectul.

I. Cristoiu: Sunt întru totul de acord cu ce spuneți dvs. că fiecare avem dreptul să spunem adevărul cu voce tare. De ce în România acest adevăr, al dvs., trebuie să-l spunem în șoaptă?
E. Mihăescu: De vină e nenorocirea ce a fost, că șopteam cînd ne întâlneam…

I. Cristoiu: Și cum de s-a ajuns să-l spunem în șoaptă, într-o presă liberă, asta vă întreb.
E. Mihăescu: Păi nu mai e presă, nu mai e liberă. Atîta vreme cît eu nu pot să ascult Russia Today, că e tăiată, și orice fel de informație, mai rău decît pe vremurile alea, mi se pare o aberație. Este ceva nemaipomenit.

I. Cristoiu: Încă o dată, cum s-a ajuns la mecanismul ca, după 30 de ani, să spunem ceva în șoaptă, cînd… în 90 nu spuneam în șoaptă.
E. Mihăescu: E vina noastră, pe undeva. Românul ajunge să șoptească ceva, se teme. ”

La o nouă întrebare a mea, interlocutorul a răspuns:

„E. Mihăescu: Occidentul pe care-l cunosc bine, că am trăit 30 de ani acolo, e pierdut. El (Dumnezeu) nu va lăsa ca Rusia să fie pierdută. Eu aș vrea să trăiesc pînă la primăvară sau la vară, sau la anul ori peste doi ani, cînd va cîștiga Rusia.”

Esența interviurilor practicate de mine de ani întregi constă în faptul că mă limitez la a pune întrebări.
Deși nu de puține ori știu mai multe lucruri decît interlocutorul, deși eu însumi sînt comentator profesionist al vieții și prin urmare am păreri exprimate în public, evit din răsputeri să vorbesc în locul interlocutorului.

Misiunea mea e să pun astfel de întrebări încît interlocutorul să se dezvăluie.
Și evident să-l ascult atent.

La fel s-a întîmplat și în cazul interviului luat lui Eugen Mihăescu.
M-am mulțumit să replic:
Eu nu cred.
Important era pentru telespectatori să vadă argumentele lui Eugen Mihăescu și nu argumentele mele.

Profitînd de ipostaza de istoric al clipei, voi spune de ce nu cred eu – și sînt sincer convins de asta – că Rusia va cîștiga Războiul din Ucraina.
Și voi aduce drept argumente pe cele invocate acum opt luni, mai precis în 25 februarie 2022, după declanșarea Războiului în comentariul publicat pe cristoiublog.ro sub titlul:
Rusia nu-i America. De aceea ea n-are cum să cîștige un Război pe care l-a declanșat inutil America.

Textul meu e lung. Poate fi citit în întregime accesînd cristoiublog.ro, ediția din 25 februarie 2022.
Pentru replica dată lui Eugen Mihăescu – Eu nu cred că Rusia va cîștiga Războiul – mă mulțumesc să reproduc aici deosebirile dintre intervențiile Americii din postcomunism și intervenția Rusiei din februarie 2022:

„Sînt publiciști care, la ora actuală, pentru a justifica intervenția Federației Ruse, amintesc de intervențiile Americii împotriva unor țări suverane, membre ale ONU. Nu de asta am trecut eu în revistă ceea ce s-ar putea numi precedente ale intervenției în Ucraina.
Am făcut asta pentru a arăta că prin intervenția în Ucraina Federația Rusă imită pînă la virgulă intervențiile Americii în diferite zone ale globului. (….)

Din nefericire pentru Vladimir Putin Rusia nu e America.
Din această cauză, ceea ce a mers Americii nu va merge Rusiei.

Să trecem în revistă marile deosebiri dintre cele două țări în chestiunea intervențiilor.
Prima și cea mai importantă constă în faptul că America este o superputere planetară din toate punctele de vedere – inclusiv economic – în timp ce Rusia e doar o Putere militară.

Pentru că, în cazurile atacurilor anterioare, Marea Putere atacatoare n-a făcut-o din disperare. Cînd a atacat Serbia, Irakul, Afganistanul, Libia, Statele Unite ale Americii nu și-au jucat locul și rolul în lume. Altfel spus, America n-a atacat țările respective pentru a recîștiga un loc pierdut la masa lumii. Indiferent că ataca sau nu America rămînea aceeași:
Unica superputere planetară, Noul Imperiu Roman.

Nu acesta e cazul Rusiei. De la începutul Crizei Ucraina nu ostenesc a avertiza că în cazul Rusiei n-avem de-a face cu o Mare Putere care vrea prin atacarea Ucrainei să-și mai adauge un bătut cu pumnul în masă. În cazul Rusiei avem de-a face, ca și în cazul Germaniei dinaintea celor două războaie mondiale, cu o Mare Putere decăzută la statul de Putere pur și simplu care încearcă, prin intermediul Războiului, doar prin intermediul Războiului, să obțină sau să reobțină un loc la masa marilor Puteri. Ocupată cu urmărirea evenimentelor din teren, lumea n-a citit cu atenție Discursul lui Vladimir Putin prin care justifica atacarea Ucrainei. Are peste 23.000 de cuvinte. Ar fi fost de așteptat ca întregul discurs să se refere la Ucraina. Nu de alta, dar discursul avea menirea de a justifica atacarea unei țări europene precum Ucraina în plin secol XX.

95% din acest Discurs este consacrat Americii. America, superputerea care – spune Vladimir Putin, învingătoare în Războiul Rece, și-a impus dominația asupra Lumii. America pe care Putin o poreclește Imperiul minciunii. Rechizitoriul la adresa Americii e făcut și pentru că sună bine în urechile Chinei, ca și în urechile unor Puteri Europene Rechizitoriului făcut Americii ca Imperiu al Răului pe planetă îi urmează un lung șir de acuzații, tot la adresa Americii, pentru ceea ce președintele rus numește încercarea de a sugruma și distruge complet Rusia. În acest efort, Ucraina e considerată de Vladimir Putin un simplu instrument al Americii în efortul de a îngenunchea Rusia. (…)

Fără să vrea, în Mesajul către Națiune din 24 februarie 2022, Vladimir Putin dezvăluie izvorul din adîncuri al intervenției în Ucraina:
E un mijloc nu de a contracara un atac din partea Ucrainei (Ucraina nu-i Germania), ci de a obliga America și Occidentul aliat Americii să îi dea Rusiei un loc la masa marilor puteri, după ce, prin prăbușirea URSS, Rusia a fost alungată de la această masă.

Discursul ne atrage atenția asupra uriașului pericol pe care-l reprezintă Rusia din ultima vreme. Înarmată pînă-n dinți, posesoare de arsenal nuclear, Rusia a atacat Ucraina pentru a obliga Occidentul să-i recunoască dreptul de a ocupa un loc la masă. Acest motiv deosebește intervenția Rusiei de intervențiile Americii de după 1990.

Mai există alte cîteva motive:

1) America a avut grijă de fiecare dată să realizeze o Coaliție internațională.
Rusia n-are nici o Coaliție. Nici măcar China n-o ajută declanșînd un atac în Asia.

2) America n-a fost disperată să cîștige războaiele respective.
Rusia își joacă în Ucraina ultima carte.
Din cîte se vede, ea a pariat pe un război fulger. Nu putem ști dacă i-a reușit. Nu putem ști dacă nu cumva Ucraina a mimat înfrîngerile din prima zi, urmînd, în zilele următoare, să contraatace. Dacă intervenția depășește 72 de ore, Rusia a pierdut.

3) Admițînd că Rusiei îi reușește invazia. Că intră în Kiev și că îl răstoarnă pe Zelenski. Președintele Ucrainei n-are imaginea lui Saddam Hussein. Cum poate să creadă Rusia că Zelinski va avea soarta lui Saddam Hussein?

4) America și-a pregătit mediatic fiecare intervenție. Rusia e moartă la acest capitol. Intervenția a fost atît de neașteptată, fără o anume pregătire a opiniei publice mondiale, încît ea e condamnată de întreaga planetă. Pînă și de aliații Rusiei evită să accepte public intervenția.

5) În Irak, de exemplu, America a avut, în paralel cu soluția militară, soluția politică. Răsturnarea lui Saddam Hussein s-a făcut în numele democrației care trebuie să ia locul dictaturii în Irak. Invazia a fost prezentată ca un mijloc de a scăpa poporul irakian de dictatură. Discursul lui Putin se referă doar la pericolul întruchipat de Zelinski pentru Rusia și nu pentru Ucraina. Rusia n-are decît soluția militară. Admițînd prin absurd că regimul Zelinski e răsturnat, Noul regim, instalat de Rusia, nu va fi recunoscut de nimeni pe planetă.

Am comparat intervenția Rusiei în Ucraina cu intervențiile Americii în Irak, în Libia, în Afganistan pentru a semnala gravitatea pericolului pentru pacea lumii.
Intervenția Rusiei, avînd drept scop recîștigarea locului la masa marilor Puteri, e un eveniment care nu poate avea decît două rezolvări:

• a) Sau Marile Puteri, îngrijorate, acceptă redeschiderea dialogului.
• b) Sau Marile Puteri se confruntă militar direct cu Federația Rusă.

Prima soluție e imposibilă. N-a fost ea o soluție înainte de intervenție, cum să fie acum după intervenție?
A doua soluție e evitată de America și NATO.

Calculul Occidentului e simplu.
Intervenția Rusiei va fi un eșec.
Fie prin contraatacul Ucrainei, fie prin împotmolirea într-un război la sol.
Se creează astfel condițiile pentru înlăturarea lui Vladimir Putin chiar de ai lui. Nu de cei din Opoziție, ci de cei din Sistemul Puterii.

Indiferent dacă Vladimir Putin rămîne sau nu la Kremlin, un lucru e sigur:
Rusia e condamnată să piardă nu numai Războiul în Ucraina, dar și Statutul de Mare Putere militară.
Pentru că Rusia nu-i America. ”

Au trecut de atunci opt luni. Continui să susțin că:

1. a) Marile Puteri nu vor accepta redeschiderea dialogului cu Federația Rusă.
2. b) Că eșecul va consta în împotmolirea într-un război la sol.