Jurnalistul Ion Cristoiu: „Înmormîntarea lui Ionel Brătianu – un eveniment istoric”

Cînd ura dispare. Pentru editura Mediafax am pregătit, în colecția pe care am numit-o Cărți reedescoperite de Ion Cristoiu, reeditarea cărții „Cuvintele unui mare român: Ion I.C. Brătianu”, apărută la editura Ramuri după moartea lui Ionel Brătianu, o splendidă culegere de citate din intervențiile publice ale marelui politician. Textului propriu zis i-am adăugat mai multe pagini de fotografii mai deosebite despre Ion C. Brătianu. Printre acestea se numără și un număr însemnat de instantanee de la înmormîntarea lui Ionel Brătianu, găsite de mine în revista România ilustrată.

Imaginile m-au surprins.
Cînd a murit, Ionel Brătianu era prim-ministru. La dorința testamentară a dispărutului, exprimată pe patul de moarte lui I. G. Duca, la șefia Guvernului a venit Vintilă Brătianu, fratele lui Ionel Brătianu. Ionel Brătianu i-a spus lui I. G. Duca:

RomaniaTV

Cuplul-surpriză al momentului! Mădălina Ghenea şi Sebastian Stan, împreună! Unde şi cum au fost surprinşi cei doi

Observatornews.ro

Cum va fi vremea în luna martie. Temperaturile trec de 20 de grade la finalul săptămânii

„Socotesc că șefia partidului ți se cuvine Dumitale și cred că, de altfel, lucrul este în asentimentul pritenilor noștri politici, dar, avînd în vedere, serviciile aduse de Vintilă, eu cred că este în interesul chiar al Dumitale că, dacă precum este firesc, eu mor înaintea lui, să-i cedezi locul. Vei veni astfel în fruntea partidului mai tîrziu, dar cu mai multă experiență și cu mai multă autoritate.”

În noiembrie 1927, după cinci ani de guvernare, Ionel Brătianu stîrnea în rîndurile Opoziție, dar și ale Presei independente, ura. Atotputernicul șef la PNL era acuzat de dictatură mascată, de încălcarea democrației. Supraviețuia la putere nu prin susținere populară (aceasta se erodase dramatic după atîția ani de guvernare), ci prin geniul de a-i manevra pe politicieni români contemporani, amici sau inamici. Cu toate acestea Înmormîntarea lui Ionel Brătianu s-a constituit într-un eveniment istoric. Și-au spus cuvîntul, cred, și cutremurul provocat de moartea neașteptată, în plină putere, dar și nelinștea că venită după cea a lui Ferdinand, dispariția marelui politician, lăsa impresia unui ghinion istoric al nației.

*

Îndatoririle Împăratului. Din Tacitus, pentru vremurile de azi:

„Exemplul său fu urmat de cei slabi prin vîrstă și sex și de cei pentru care dorința de a trăi avea mult preț decît gloria”.

E vorba de o căpetenie a Tracilor, Dinis, care depune armele și „se predă învingătorului împreună cu soția și copii”.
Cînd Seianus îi cere să se însoare cu Livia, văduva lui Drusus, fiul lui Tiberiu, Împăratul îi trimite o scrisoare prin care îi solicită să-i dea timp de chibzuință. Motivul?

„Pentru orice muritor hotărîrile de luat atîrnă de folosul personal pe care nădăjduiește să-l aibă; soarta împăraților este însă cu totul deosebită; în cele mai însemnate fapte din viața lor, ei trebuie să țină seama de va spune lumea despre dînșii.”

Seianus se adresa socrului Liviei, îi răspunde însă Împăratul pe motivul, valabil și azi, că cei aflați în fruntea popoarelor trebuie să ia în calcul și opinia publică.

*

Statul și morții. Scînteieri argheziene geniale: „Statul, se știe, n-are bani destui pentru vii, care țipă și înjură, doar pentru morți, care dorm și tac”. (O idei genială, în Bilete de papagal, 15 septembrie 1928)