Jurnalistul Ion Cristoiu: „Inteligența artificială – cea mai mare revoluție din Istoria umanității”

1. Marin Preda, în Delirul, despre veselia ca stare mitică a poporului Român:

„Al lu’ Parizianu plecă la Gambrinus, căută o masă, apoi ceru un debreţin şi o halbă. Berăria era de obicei aglomerată şi plină de animaţie. Oamenii erau veseli. „De ce nu? gîndea Ştefan. Aşa am fost noi întotdeauna, încrezători în steaua noastră. E adevărat, dar cu această veselie pe chip mulţi dintre noi putem muri. Rămîn ceilalţi, desigur, cărora istoria le va face dreptate. Dar dacă nu le va face? Această veselie nu ar deveni retrospectiv vinovată?» I se aduse halba şi debreţinul. O oră mai tîrziu, Ştefan, cu paginatorul, răsfoiau ziarul. Nu găsiră nimic care să le atragă atenţia că le-ar fi scăpat ceva…”

2. Geniul sadovenian la lucru. Geniu care-l răscumpără pe Mihail Sadoveanu de toate păcatele sale prorusești de după 23 august 1944. Vitoria Lipan din Baltagul o ia pe urmele lui Nichifor Lipan în cadrul anchetei pe cont propriu. Au trecut paisprezece săptămîni, trei luni și ceva, de cînd bărbatu-său a trecut pe acolo cu oile și cu cei doi parteneri de negoț. Cum îi stă bine unui cioban fudul, Nichifor Lipan s-a oprit în mai toate crîșmele de pe parcurs. Vitoria Lipan intră în fiecare dintre ele și se interesează de cel care a trecut pe acolo. Nichifor Lipan a murit. El stăruie însă în amintirea celor care l-au întîlnit cu ceva timp în urmă. Această trecere a omului dintr-o amintire într-alta, dintr-o memorie într-alta, valabilă nu numai pentru cineva care a străbătut un drum, ci și pentru cineva care a străbătut o Istorie, e astfel descrisă de Sadoveanu în Baltagul:

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

Cine sunt copiii lui Mircea Diaconu. Niciunul nu i-a călcat pe urme în actorie

„Cu adevărat, urma se găsea din semn în semn, adică din crîșmă în crîșmă. Uneori părea că se stinge; dar pe urmă apărea mai încolo, Unde erau crîșmari zăluzi, nu se mai putea afla nimic din ce se întîmplase cu paisprezece săptămîni în urmă – ca și cum un gest, o privire, un cuvînt s-ar putea înmormînta pe totdeauna. Aceştia nu-şi mai aduceau aminte, cum nu-şi aduce aminte piatra pe lîngă care treci şi pe care ai atins-o. Dar iată că mai departe căciula brumărie se arăta iar. Stăruia, vie, în amintirea altui om. Dincolo, imaginea brumărie era nedesluşită, dar apărea omul cel cu buza de sus despicată, vorbind puțin, rîzînd mult şi bînd vîrtos. Cel de-al treilea se purta ca o umbră. Trecea și el dar fără să i se deschidă obrazul şi făptura.”

3. Pentru că tot ploua, ieri după masă, am poposit la librăria De la librăria Kyralina, librărie de carte franceză, unică în București și poate în țară, pentru că e în stare să ofere românilor ultima apariție editorială de la Paris, cumpăr o carte despre Inteligența artificială. Se numește I.A. La Plus Grande Mutation de l’Histoire, semnată de Kai-Fu Lee, pionerul in