Jurnalistul Ion Cristoiu: „Marele prozator care e ziaristul Mihail Bulgakov” • Buna Ziua Iasi • BZI.ro

Editia PDF

20 apr 2024

Vorbele celebre ale politicienilor. Politicienii din România Mică aveau replică, semnau vorbe celebre, care circulau mai întîi prin cafenele, prin cluburi și redacții, după care treceau în posteritate. Scrie Tudor Arghezi în tableta O întrevedere istorică, din Facla, 21 aprilie 1912:

„Domnul Carp, în urma insistențelor regelui Carol, acum câtva timp pe domnul Take Ionescu să-i acorde o întrevedere. Întrevederea a avut loc în casele fostului președinte de consiliu. Zeflemist și senin ca totdeauna domnul Carp a început astfel:
– Ştiu, dragă Take, că pe tine te plictisește să mă vezi. Pe mine regele mă plictisește să te văd; acum, că ne-am văzut, putem vorbi de altceva. ”

Mai știți un moment postdecembrist asemănător?

„Nasul – tipic băutor de basamac”. Întîmplător, dar absolut întîmplător, dau în biblioteca de cărți de pe Google play peste Scene moscovite, culegerea de schițe semnate de Mihail Bulgakov. Din cîte-mi amintesc am citit-o și chiar am fișat-o. Cum e în prezent pe tabletă, socotesc c-aș putea s-o citesc, pentru biciuirea inspirației, ca pe o carte tipărită, cu singura deosebire că aplicația nu îngăduie sublinierea cu stiloul. Volumul, apărut la editura Polirom în 2004, reunește foiletoane publicate în presa vremii de scriitorul, pe atunci ziarist, Mihail Bulgakov.

Rețin mai întîi prin sublinierea tipică aplicației bijuterii de stil de mare scriitor, deși aici Mihail Bulgakov e un simplu jurnalist, în vîrstă de 30 de ani. A venit la Moscova pentru a se afirma ca scriitor. După jobul ca secretar cu probleme de literatură la o direcție a Comisariatului Poporului, rămîne șomer. Mai că moare de foame:

„Este cea mai neagră perioadă din viața mea. Eu și soția flămînzim… Am alergat prin toată Moscova – nu este nici o slujbă. Pîslarii mi s-au rupt”, scrie el în Jurnal pe 9 februarie 1922.

Ca să aibă cu ce trăi face gazetărie de duzină. La Monitorul comercial-industrial, la Sirena, la Muncitorul. Teoretic, textele sale ar fi trebuit să moară înainte de a fi publicate, date fiind efemeritatea subiectelor și paginile în care erau găzduite. Bulgakov e însă Bulgakov. Chiar cînd scrie ca să nu moară de foame. Să luăm cîteva exemple:

„Pe strada Petrovka, la ceasurile cînd ziua dă în amurg, peste trotuarele gemînd de lume se revarsă în flux continuu lumina electrică.”; „Pînă la ceasurile tîrzii din noapte forfotește, cumpără, vinde, se îmbulzește prin magazine lumea moscovită, dar și-n tîrziu fapt de seară, cînd acele ceasurilor scăldate- lumină de pe străzi se tîrăsc înspre miezul nopții și la toate magazinele s-au și tras obloanele, Tverskaia cea veșnic animată e tot plină de viață.” (Renașterea comercială)

„Pe lîngă ușierul în uniformă strălucitoare se strecoară un tip mărunțel. Îmbrăcat într-o manta cenușie și avînd pe cap un chipiu al cărui cozoroc e crăpat drept la jumătate. Pe chip i se citesc emoția, dezorientarea. Nasul – tipic unui băutor de basamac.”; „Moscoviți purtînd căciuli cu clape și sumbre gînduri în priviri, cu fețe neîngrijite, nebărbierite, figuri de oameni oacheși cu înfățișare orientală, occidentală, meridională. Paltoane fără căptușeală, roase de atîta purtare, prin care suflă vîntul, și luxoase gulere de biber. Ghete-lipii, cumpărate de la Piața Suharevka, și încălțări elegante de lac. Cărunți și imberbi. Insolenți și politicoși. Domoli și ageri, de neprins, ca argintul-viu.” (Sub cerul de sticlă)

„Soarele de-ntîi aprilie bătu în fereastră și prinse a scînteia în pahare.”; „Vreme de trei ani au dat buzna în locuința lui, ca o pedestrime într-o rețea de sîrmă ghimpată, oamenii în mantale cenușii și în paltoane negre, roase de molii, ca și duducuțe cu genți și impermeabile din foaie de cort, dar în zadar, n-au ajuns la nici un rezultat.”; „Doi erau îmbrăcați în cenușiu, iar unul în negru, purtînd o servietă roșcată.” (În primele linii)

Meterheneaua. Așchii diamantine din Zodia Cancerului sau vremea Ducăi Vodă de Mihail Sadoveanu:

„Căci celui tare nu i se poate împotrivi decît cel viclean.”
„Îl deșteptă poate și lumina lunii, care se înălțase la miazăzi și împrăștia asupra tîrgului și asupra curții păienjeniș de argint.”
„Ci gînduri lăuntrice care ațipiseră numai pe jumătate și tresăriserăm, singure din sămînța lor, ca niște flori ale grijii.”
„Stolnicul punea înaintea lui Vodă vasul de argint, cu felul de mîncare rînduit, ridicînd capacul, şi cu lingura lui gusta. în văzul tuturora. De asemeni cuparul, dregînd, sorbea credinţa din cupa aurită şi pe urmă o aşeza înaintea stăpînului său. La cea dintîi cupă pe care Duca Vodă o înălţă la slăvitele lui buze, trăsni un sacaluş sub ferestre, cutremurînd încăperea. De Marenne tresări şi boierii se veseliră în bărbi, privindu-se cu coada ochiului.
Îndată după ce Vodă gustă din vin a treia oară, la al treilea rînd de mîncări, alt zgomot porni, c-o larmă amestecată de tunete şi fluiere.
Erau ţipete de disperare parcă ale unei dihănii, în care cineva dădea lovituri de buzdugan cu învierşunare. Fu rîndul abatelui de Marenne să zîmbească, recunoscînd faimoasa meterhane ţarigrădeană, cu tobe şi multe flaute.”