Jurnalistul Ion Cristoiu: „Mareșalul Antonescu voia să facă din Piața Palatului o Piață monumentală, pentru desfășurarea de cortegii”

Un moment istoric: Diplomații englezi pleacă din România

„ÎNCETAREA RELAŢIILOR DIPLOMATiCE ÎNTRE ROMÂNIA ŞI MAREA BRITANIE
COMUNICATUL MINISTERULUI AFACERILOR STRĂINE

Ministerul Afacerilor străine comunică:
«Ministrul Angliei a adus la cunoştinţa Guvernului român că a fost rechemat de Guvernul său, împreună cu toţi membrii Legațiunii şi ai Consulatelor Britanice din România.

De partea sa Guvernul român a rechemat, în urma acestei comunicări, Legațiunea sa din Londra.
Membrii Legațiunii Britanice părăsesc România în ziua de 15 Februarie – dată de la care încetează relațiunile diplomatice între România și Marea Britanie.” (Universul, 15 februarie 1941, pagina întîi).

RomaniaTV

Ora de vară 2025. Anunţul de la Bruxelles care dă peste cap fusul orar. Ce se întâmplă cu schimbarea orei în weekend

Observatornews.ro

Record pe piaţa muncii din România: cei mai mulţi angajaţi din ultimii 17 ani. Dar şi printre cei mai prost plătiţi din UE

„MEMBRII LEGAŢIEI ENGLEZE DIN ROMÂNIA VOR PĂRĂSI AZI ŢARA, PRIN PORTUL CONSTANŢA
Constanţa, 14 Februarie

Azi, dim. a sosit în orașul nostru vaporul Izmir, sub pavilion turc.
Pe acest vas urmează a se îmbarca, mîine, întregul personal al legației britanice din Bucureşti, în frunte cu ministrul Angliei.

Arhiva și bagajele personalului diplomatic al Marii Britanii din București au sosit încă de acum patru zile la Constanţa.
Cu acelaşi vapor va pleca şi consulul englez din Constanţa, cu întregul personal al acestui consulat.

A PLECAT ȘI CONSULATUL ENGLEZ DIN GALAŢI
Galaţi, 14 Februarie

Joi, 13 c. d. Max Rey, consulul general al Marii Britanii în circumscripția consulară Galaţi, cu întregul personal şi membrii coloniei engleze, au părăsit oraşul nostru, plecînd spre Bucureşti.” (Universul, 17 februarie 1941)

„Membrii legaţiei britanice şi personalul consulatelor engleze au părăsit România
Constanţa, 15 Februarie

Cu un tren special, au sosit astăzi în localitate membrii legaţiei britanice din Capitală, personalul consulatelor engleze din ţară, şi o parte din colonia britanică din Bucureşti.

De asemeni, printre aceştia se găseau şi vicontesa şi vicontele Du Parc, ministrul Olandei la Bucureşti.
Expediţia a fost însoţită pînă în localitate de către d-nii Nichi Dumitrescu, consilier de legaţie, din partea cabinetului d-lui ministru al externelor şi Mircea Berindei, din partea protocolului ministerului afacerilor străine.

Personalul legaţiei britanice, consulatelor şi coloniei din Capitală, în frunte cu d. Reginald Hoare, ministrul Angliei la Bucureşti, s-au îmbarcat apoi din port la bordul pachebotului Izmir, care a părăsit Constanța cu destinația Istanbul.” (Universul, 18 februarie 1941)

*

Un alt Proiect al Mareșalului Antonescu

„Piaţa palatului regal va fi terminată
Un mare concurs de proiectare a unei pieţe monumentale

Monumentalitatea şi pitorescul unui oraş, Capitală şi scaun de Domn, rezultă din înlănţuirea armonică a tuturor factorilor urbanistici şi edilitari.
Din compoziţia armonică a stilului construcţiilor cu elementele naturale rezultă frumosul şi uneori chiar şi utilul.

Bucureştiul, construit pe fundaţiile unui mic tîrg, a păstrat şi azi în mijlocul secolului al XX-lea, caracterul unui oraş arhaic, în care parfumul trecutului stăruie şi înduioşează.

Desvoltarea uriaşă pe care o capătă oraşul în mai puţin de un secol, se datoreşte în egală măsură iniţiativei particulare şi statului.
Statul a trebuit să sistematizeze şi să frîneze tendinţele de dezvoltarea oraşului în suprafaţă, peste limitele urbanistice admisibile în cadrul cărora se poate păstra un «stil».

Nevoia de a descongestiona circulaţia în centrul Capitalei şi de a o sistematiza a făcut necesară existenţa marilor bulevarde, unele terminate de marii edili din trecut – Pake Protopopescu, Dem. I. Dobrescu, Al. G. Donescu, ş. a. – altele în curs de realizare.

Pentru a da monumentalitatea şi cadrul necesar Palatului Regal din Calea Victoriei, încă în timpul primariatului d-lui Victor Dombrovsky s-au început lucrările de înfiinţarea unei mari pieţe.
Din cauza unor defecte de concepţie, primele proiecte s-au dovedit a fi nerealizabile în totul, avînd lipsuri evidente şi fiind prea costisitoare.

Conducătorul Statului, d. Mareşal I. Antonescu, un bun cunoscător al problemelor edilitare şi urbanistice ale Capitalei, a hotărît ca şi această problemă să fie soluţionată.

UN CONCURS PUBLIC PENTRU PIAŢA PALATULUI REGAL

Ministerul Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor instituie un concurs public între arhitecţii diplomaţi din Româna, făcînd parte din Colegiul arhitecţilor, avînd ca scop: sistematizarea întregului teren rămas actualmente liber în faţa Palatului Regal – între Athenee Palace – clădirea Soc. «Generala» şi spre Est cît va fi necesar.

Se va studia Intrarea tuturor arterelor ce dau în acest spaţiu şi în special traseul străzii Ştirbey Vodă, între str. Luterană şi calea Victoriei, cum şi deschiderea perspectivei Palatului către Cişmigiu şi legarea Căii Victoriei prin artere largi cu Cişmigiul.

În cadrul acestei sistematizări se va amenaja în faţa Palatului Regal o piaţă festivă bine proporţionată faţă de volumul şi dimensiunile acestui palat, piaţă care va putea servi şi pentru desfăşurări de cortegii, ca piaţă de arme şi ceremonii şi în acelaşi timp, – ca un cadru arhitectural – Palatului Regal.

Proiectul de sistematizare va ţine seama de cadrul datelor existente şi a dezideratelor următoare:
Clădirea Palatului Regal va fi respectată.
Clădirea Fundaţiei Regale «Regele Carol I», poate fi păstrată, eventual transformată, sau chiar suprimată.
În acest din urmă caz, se va rezerva în cadrul acestei pieţe terenul necesar pentru o viitoare Fundaţie, avînd o suprafaţă circa de 2 ori mai mare ca actuala la parter.
Clădirea ministerului internelor, clădirea Atheneului Român şi biserica Creţulescu, vor fi respectate.

Este de dorit obţinerea unui cadru optim pentru punerea în valoare a Palatului Regal, considerat ca element dominant, atît din punct de vedere plastic, cît şi ca simbol.
Rezolvarea problemei circulaţiei în acest spaţiu, precum şi al întregului cartier cuprins între Piaţa Teatrului Naţional-Biserica Albă-B-dul Brătianu şi Cişmigiu.
Punerea în valoare pe cît posibil a terenului, a cărei sistematizare se proiectează, pentru a se recupera parte din sumele necesare realizării.
Planurile generale şi de amănunt, cu toate datele necesare, sînt puse la dispoziţia concurenţilor, împreună cu o machetă.
Piesele ce se vor preda vor fi de dimensiunea şi culorile fixate de regulamentul concursului.

Juriul va fi alcătuit din 7 persoane numite de ministerul lucrărilor publice şi al comunicaţiilor în ziua depunerii lucrărilor şi aprobate de către Conducătorul Statului, d. Mareşal Ion Antonescu.

Dintre aceştia vor face parte cîte un delegat al:

• a) Colegiului arhitecţilor;
• b) Facultăţii de arhitectură;
• c) Primăriei Capitalei;
• d) Direcţiunii generale a construcţiilor publice;
• e) Comisiunii superioare de arhitectură şi urbanism.

Conducătorul Statului va desemna pe preşedintele juriului.
Juriul se va întruni la cel mult 10 zile după depunerea lucrărilor şi va da rezultatul definitiv în termen de cel mult 15 zile. Concursul va fi expus publicului numai după judecată.

Proiectele vor fi prezentate cu «Motto» ce se va introduce şi pe planșe.
Fiecare concurent va remite în plic închis şi adresat direct cabinetului ministerului lucrărilor publice şi al comunicaţiilor «Motto» sub care şi-a indicat lucrarea şi planurile.

Se instituie 3 premii şi 5 menţiuni: Premiul I lei 1.500.000. Premiul II lei 1.000.000. Permiul III lei 500.000 şi 5 menţiuni a 200.000 lei.
Proiectele premiate şi menţionate rămîn proprietatea ministerului, care îşi rezervă dreptul de a le utiliza cum va crede de cuviinţă pentru interesele oraşului, fără drept de autor pentru laureat, în ceea ce priveşte clădirile şi în general toate clădirile ce se vor executa.

Termenul de predare se fixează la 4 luni, concurenţii fiind obligaţi a preda lucrările în ziua de 15 ianuarie 1943, ora 12, la ministerul lucrărilor publice și al Comunicațiilor.”
(Curentul, 19 septembrie 1942)