Jurnalistul Ion Cristoiu: „Naţionaliştii descoperiseră numai căciula pe care moşii noştri au purtat-o fără să se gîndească să o cînte’’ (Tudor Arghezi)

Avertisment. Ion Vinea lansează în 1913 un avertisment valabil și azi:

„Se împlinesc 400 de ani de cînd Machiaveli a scris cartea sa Prințul. Au citit-o puțini, au auzit pomenindu-se de ea mulți, foarte mulți, și foarte mulți sînt deci aceia care în convorbirea lor searbădă întrebuințează adjectivul «machia-velic» denaturînd și înrăind adevăratul sens.” (Ion Vinea, Aniversarea unei cărți. «Neomachiavelismul» în Facla, 3 decembrie 1913)

*

Cine era Găetan? În publicistica lui Arghezi, Ion Vinea, Stelian Popescu, Nae Ionescu, întîlnesc personaje și întîmplări despre care nu știu mare lucru. Aceste întîmplări și aceste personaje au fost de răsunet la vremea activității publicistice a marilor scriitori.

Stirile PROTV

Irakul vrea să permită căsătoria fetelor în vârstă de numai nouă ani. „Va da părinților dreptul de a-și vinde fiicele”

RomaniaTV

BNR lansează o nouă monedă. Va fi pusă în circulație de luni, 16 decembrie

Iată un exemplu.
Nae Ionescu, în tableta Dezagregare din Cuvîntul, 3 octombrie 1928, invocă pe un anume Găetan. Despre acesta aflăm c-a copilărit cu Nae Ionescu, că a fost condamnat la opt ani de închisoare. Cine a fost Găetan? Pe numele său complet Gheorghe Găetan, a fost un faimos gigolo bucureștean, al cărui caz e rezumat astfel în prezentarea publicitară a cărții Uimitorii escroci bucureșteni și victimele lor ilustre de Dan Silviu Boerescu:

„Gigolo-ul Gheorghe Găetan încearcă să-și înșele amanta vîrstnică, fosta soție a celebrului inginer Leonida, cu niște briliante la preț de chilipir. În seara faptei, femeia este tratată cu icre negre înaintea partidei de sex. Cum înșelătoria eșuează, gigolo-ul o lovește cu un ciocan în cap, vrînd să fugă cu milionul de lei destinat afacerii. Sadicul va fi apărat la proces de o pleiadă de avocați iluștri, atrași de publicitatea făcută de ziare evenimentului…”

Titlul capitolului despre Găetan sună astfel:

„Gheorghe Găetan, un gigolo sadic, o amantă în vîrstă, niște briliante și un milion de lei”.

Stelian Tănase s-a ocupat pe larg de proces în eseul Procesul unui gigolo de București, de pe Deskreport.
Citez:

„Se ajunge cu interogatoriul la relaţia cu victima, Iosefina Leonida. Găetan începe să vorbească despre intimitatea sa cu ea, moment cînd este admonestat de președintele Curţii. De altfel şi în declaraţia data la poliție, Găetan fusese indiscret, amintind de sexul oral la care îşi supusese victima înainte să o lovească. El insistă asupra acestor detalii nu doar din orgoliu masculin, ci și pentru a arăta că era iubit, că povestea lui cu Iosefina Leonida se baza pe sentiment, şi că el nu era un simplu întreţinut. Impresia pe care o lasă este proastă.

Apoi, supus întrebărilor, relatează cum s-a derulat seara de sîmbătă 25 februarie. Cum a cumpărat icre negre, vin, şi înarmat cu un ciocan şi un revolver, s-a invitat să petreacă o noapte împreună cu Iosefina Leonida, ca să tranşeze afacerea cu banii vs. briliante. Se înarmase, a spus, de teamă să nu fie atacat, cartierul nefiind sigur. În strada Roma lucrurile nu au decurs cum a dorit el. Nu avea briliantele la el, iar femeia nu a vrut să îi dea banii pe promisiuni. Nici scenariul că va lua banii, şi ea, ca să nu se compromită, nu va protesta. Dimpotrivă i-a spus: «Găetan eşti un escroc!» Aşa că singura cale să-şi însuşească cei aproape 800 mii lei a fost să o lovească cu ciocanul…”

Toate aceste amănunte sînt suficiente pentru a înțelege de ce despre Găetan a scris pînă și un filosof ca Nae Ionescu.

*

Notă. Ziceri d-ale lui Arghezi de pe vremuri de reținut de cei de azi:

„Noi n-am avut, dacă nu ne înşelăm, conducători de calibrul acestor doi bărbaţi (Clemenceau şi Briand – n.n.) care au întocmit o epocă şi o lasă altora să se îngrijească de ea” (Tudor Arghezi, „Competenţele universale”, Bilete de papagal, 21 octombrie 1928).

„Naţionaliştii descoperiseră numai căciula pe care moşii noştri au purtat-o fără să se gîndească să o cînte. Cîştilanţi au descoperit ceea ce se găsea dedesubtul căciulii” (Tudor Arghezi, „«Năpasta» lui Sabin Drăgoi”, în Bilete de papagal, 14 noiembrie 1928).