Jurnalistul Ion Cristoiu: „Nicolae Iorga era timid cu femeile”

Partizanatul impus. Am scris undeva și cred că am și publicat, tot, undeva, despre riscul de a fi neutru în România patimilor de galerie. Cînd divizarea pe un subiect sau într-un eveniment atinge culmea, a rămîne la mijloc, refuzînd să treci într-o parte sau într-alta, te poate costa. Caragiale istorisește cu umor negru, în Atmosferă încărcată, ce-a pățit într-o zi de mare zarvă social-politică, încercînd să rămînă independent. Nikolai Morozov a fost la Tîrgu Mureș în zilele lui martie 1990, cînd românii s-au păruit cu ungurii. Ziarist străin, el a venit la fața locului pentru a fi martor neutru. Angajarea asta profesională îl va costa. Scrie el în cartea Corespondentul TASS a văzut totul, Editura Fundației Culturale Române, București, 2002:

„Am plecat la Tîrgu-Mureş cu intenția de a vedea și de a înțelege esența irațională a naționalismului care duce la urmări atît de dramatice. Bilanțul tragic al acelei nopți din Tîrgu-Mureş a fost 3 morți și 296 de răniți. Tot timpul cît m-am aflat în oraş,m-a urmărit un gînd: de unde provine ura pentru «venetici»? Ce înseamnă elementul orb al naționalismului mi-a fost dat să încerc pe propria mea piele la Tîrgu-Mureş. Chiar în prima zi, aflîndu-mă printre manifestanții maghiari, m-am adresat în românește ofițerului care comanda cordonul de soldați, încercînd să intru în primărie. Cînd m-am întors înapoi în mulțime, furia oamenilor s-a prăbușit brusc asupra mea: m-au înjurat, cineva a încercat să mă lovească și abia am reușit să mă feresc de o piatră care zbura drept în capul meu. A doua zi, în aceeași piață, demonstrau românii. În timp ce-mi notam în grabă cuvîntarea lui Gelu Voican Voiculescu, un bărbos uriaş care stătea lîngă mine mi-a țipat dintr-o dată furios drept în față: «Eşti ungur!», şi mi-a smuls agenda din mînă. Abia cu ajutorul militarilor care îl înconjurau pe şeful comisiei guvernamentale mi-am recuperat block-notes-ul. Aşadar, era să-mi plătesc echidistanța destul de scump!”

RomaniaTV

EDU.RO REZULTATE BAC 2025. Află cu un singur click notele la Bacalaureat. Când se depun contestaţiile

Observatornews.ro

Rezultate Bac 2025. Edu.ro afişează notele la probele scrise înainte de contestaţii

*

Eliza Brătianu nu avea izmene. În amplu portret Nicolae Iorga (Editura Carpaţii, Madrid, 1957), Pamfil Şeicaru se ocupă şi de relaţia marelui istoric cu femeile. Paginile sale confirmă un adevăr:

„N. Iorga avea o mare admiraţie pentru femei, dar era şi timid şi de severă concepţie morală”.

Ca să pună mîna pe el – scrie Pamfil Şeicaru – Marioara Voiculescu l-a chemat la ea acasă sub pretextul că vrea s-o îndrume pentru rolul Doamnei lui Ieremia din piesa lui Iorga (istoricul avea mania de a se crede dramaturg). Acidul gazetar descrie scena descrie scena:

„În ziua convenită, Marioara Voiculescu s-a pregătit nu numai ca actriţă ci şi ca femeie. Era gata să joace marea scenă a seducţiei.
O bătaie sfioasă în uşă; Marioara Voiculescu, într-o elegantă şi transparentă rochie de casă, s-a grăbit să-i deschidă. N. Iorga a făcut loc să treacă mai întîi coana Catinca. Ne putem imagina migrena Marioarei Voiculescu, văzîndu-şi planul zădărnicit”.

Timiditatea, mai ales cînd vine de la personalităţi, incită femeile. Eliza Brătianu, viitoarea nevastă a lui Ionel Brătianu (pe care acesta i-a luat-o lui Marghiloman, şeful Opoziţiei), îl pune şi ea la grea încercare pe Iorga. Povesteşte Pamfil Şeicaru:

„Eliza Brătianu, sora lui Barbu Ştirbey, fusese căsătorită, prima oară, cu Alexandru Marghiloman, care avea, la Buzău, o splendidă vilă «Albatros» cu un parc imens. Din cine ştie ce capriciu de femeie, a invitat la «Albatros» pe tînărul savant N. Iorga. După masă, Eliza Marghiloman a cerut lui N. Iorga să o întovărăşească în plimbarea pe care o făcea zilnic în parc. Dialog obişnuit, cu teme literare, mijloc folosit totdeauna de o femeie inteligentă cînd tatonează sensibilitatea unui om. Zărind într-un prun, chiar în vîrf, o prună coaptă, Eliza Marghiloman cu agilitatea unei pisici s-a urcat într-un pom şi nu s-a lăsat pînă nu a cules fructul rîvnit. Problema s-a complicat cînd a trebuit să se coboare şi atunci a rugat pe Iorga să o prindă în braţe ca să nu cadă.
«Ei, dragă, nu avea izmene şi i se vedea tot. Am întors capul de ruşine cînd şi-a dat drumul în braţele mele. I se vedea tot».”