Jurnalistul Ion Cristoiu: „Prin vînarea legionarilor Ion Antonescu și-a distrus temeliile Războiului anti-bolșevic”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Amuzantul Dinicu Golescu. Îmi spun din nou (a cîta oară?) că ar trebui să recitesc Însemnare a călătoriei mele de Dinicu Golescu. Din cîte-mi amintesc, o tentativă de a-l actualiza a făcut Mircea Iorgulescu.

Eseul său a apărut însă înainte de 1989. De priceput bine că multe lucruri n-au putut fi spuse.

La un taifas TV, într-o pauză publicitară (lungă cît tranziţia!) schimb două vorbe cu Octavian Paler.

Ardelean grav cum e, Octavian Paler vede în uimirile lui Dinicu Golescu la Viena drama României mereu rămase în urmă.

Pe mine, boierul cu potcap şi işlic mă amuză copios. Ce-o fi trăit el de-adevăratelea dînd de rigoarea nemţească după Bucureştii manelelor lui Anton Pan?!

Cum devii nemuritoare dacă ești executată. După miezul nopții, deoarece am lucrat la cristoiublog.ro de luni, pentru care am nevoie de mult material, simt nevoia unei ruperi între travaliu și somn. Ce poate fi mai distractiv decît trecerea în revistă a emisiunilor TV? Butonez pe telecomandă. Posturile de știri dau reluări de talk show-uri. Ceva între groaznic și grotesc, ca violarea în grup a unei păpuși gonflabile. Pe posturile de filme domină oroarea sau născocirea de tip science fiction american. Cel mai bine ar fi să caut un canal de Știință. Mă opresc pe unul, Viasat History. Tratează cazul Matahari.

Doi dintre comentatori (filmul e tipic occidental, bucăți din pelicule cu spioana se întrerup pentru a lăsa loc intervențiilor din partea specialiștilor) accentuează în final că după execuție, mai precis la mulți ani după, nici nemții, nici francezii n-au confirmat că Matahari spiona pentru serviciul secret german. Despre nevoia de a crea un caz de spion ca să se dea patrioți francezii, s-a mai scris în legătură cu dansatoarea exotică. Eu cred însă – și s-ar cuveni să vorbesc mai mult despre asta – că Matahari se înscrie perfect în ceea ce eu numeam Plutonul de execuție care dă vieții un sens.

Ce s-ar fi ales în posteritate de Matahari dacă nu-i luau gîtul ca spioană? Nimic. Ar fi fost o banală fostă heitară, îmbătrînită urît. Dar așa! Așa, executată ca spioană, Matahari a murit celebră și celebră a rămas, deși nu e chiar atît de sigur c-a spionat pentru cineva.

Vînarea legionarilor. M-am hotărît: Voi citi tot ce am prin bibliotecă despre perioada Antonescu. Fără un țel editorial anume, nici măcar publicistic. Pur și simplu din curiozitate. Acel gen de lectură care mi-a definit copilăria: lectura viciu. Azi noapte, am luat la rînd rafturile cu cărți despre Antonescu, multe dintre ele citite și fișate pentru Lovitura de stat din 23 august 1944. Le-am așezat pe un raft special eliberat de alte cărți. Nu mai merge cu cititul pe sărite. Voi lua fiecare carte, și pe măsură ce o voi citi, voi face fișe, adnotări. Am început deja cu cartea lui Aurică Simion, Regimul politic din Romania in perioada sept. 1940-ian. 1941, apărută la Dacia în 1976.

Primele pagini, de care nu țin minte să le fi văzut pînă acum, sînt fascinante prin amănuntele despre Primul Guvern Antonescu, dar și despre vînarea legionarilor. Bieții legionari! Partenerul lor de guvernare, cel adus de ei la Putere în 6 septembrie 1040 ( fără amenințarea legionară, Carol al II-lea nu pleca în veci de pe tron!) reușește să-i lichideze mult mai bine decît Dictatorul cu țiitoare. Nemții, deși Legiunea era partidul fanatic fascist, nu mișcă un deget. Clară dovadă că Marile Puteri de sacrifică fără milă cînd e vorba de interesele lor. Mareșalul Antonescu nu realiza că prin vînarea legionarilor își prăpădea exact temeliile Războiului antibolșevic. Militarii, pe care își întemeia el regimul, erau niște bese-n cizme. Morți după decorații, cum arată Jurnalul lui Sănătescu, imbecili la administrarea țării, lași pe front. Așa cum s-a văzut după 23 august 1944, singurii care îi concurau pe comuniști în planul credinței erau legionarii.

Și tocmai legionarii, convinși anti bolșevici, lesne de însuflețit de tezele Războiului sfînt ( de notat că propaganda antonesciană folosea armele propagandei legionare pentru analfabeți care habar n-aveau ce e aia cruciat), sînt scoși din joc, de dragul partidelor burgheze.