Jurnalistul Ion Cristoiu: „Scînteia din 1944: „Dușmanul secular al poporului român – neamțul cotropitor””

Mărturisire. Într-un interviu uitat prin arhive – dat lui Valeriu Bârgău pentru Tribuna din 29 octombrie 1987, intitulat pur și simplu Dialog cu criticul și prozatorul Ion Cristoiu – descopăr explicația prudenței mele de a merge la emisiuni tv cu adversari fățiși într-o chestiune sau alta:

„– Stimate Ion Cristoiu, simțiți nevoia să dialogați? E dialogul o formă scrisă a caracterului scriitorului?
– Da. Cu o singură condiție: ca între mine și partenerul de dialog să fie un minimum de poziții comune. E o prejudecată ivită din luarea dorințelor drept realitate: credința că doi inși cu puncte de vedere net diferite pot dialoga în vreun fel asupra unei probleme. Literatura, cel puțin din unghiul judecății de valoare, e teritoriul afirmațiilor categorice, definitive. Ce dialog se poate înfiripa, deci, în legătură cu o carte, între doi parteneri dintre care unul susține că-i genială, iar celălalt că-i proastă? De aceea, cred, dialogurile cu adevărat fertile se pot purta doar între oameni cu viziuni, dacă nu identice, atunci măcar apropiate asupra vieții și artei.”

Stirile PROTV

Irakul vrea să permită căsătoria fetelor în vârstă de numai nouă ani. „Va da părinților dreptul de a-și vinde fiicele”

RomaniaTV

BNR lansează o nouă monedă. Va fi pusă în circulație de luni, 16 decembrie

*

„Marea bucurie a poporului român”. Scînteia, vineri, 27 octombrie 1944, despre Eliberarea Ardealului de Nord:

„Ardealul a fost desrobit

Ardealul a fost desrobit. Comunicatul special al Marelui Stat Major al Armatei din ziua de 25 octombrie 1944 anunţă această mare bucurie poporului român.
Ne amintim zilele cernite din toamna lui 1940, cînd Ardealul de Nord a fost smuls din inima ţării noastre, zilele acelea sumbre cînd cîţiva trădători au semnat dictatul de la Viena şi au dispus samavolnic de soarta popoarelor român şi maghiar.
Ele au coincis cu aservirea completă a României faţă de prădalnicul imperialism german, ele au coincis cu invazia armatelor naziste la noi.

Robirea Ardealului în 1940 a dus la robirea României. Au urmat anii de ocupaţie germană, anii războiului de jaf şi asuprire, anii cei mai trişti din istoria poporului român.

Dar lupta muncitorilor uniţi şi a ţăranilor, a «tuturor patrioţilor» n-a încetat. Şi prin luptă şi jertfe, cu ajutorul hotărîtor al eroicei Armate Roşii Eliberatoare, am izbutit la 23 August 1944 să răsturnăm dictatura sângeroasă a criminalului de război I. Antonescu.

Armata Română a întors apoi armele contra asupritorilor germani, arme cari, de la început, ar fi trebuit să se îndreptate spre duşmanul secular al poporului român: neamţul cotropitor.

Am izgonit acest duşman de pe pămîntul Patriei noastre. Apoi l-am încercuit şi nimicit ajutînd Armatei Roşii glorioase şi învingătoare, în Transilvania şi Banat. Divizia de voluntari «Tudor Vladimirescu» şi comandantul ei col. Cambrea s-au acoperit de glorie în această luptă.

Eliberarea României în 1944 a dus la eliberarea Ardealului.
În patru ani de «alianţă» cu Germania hitleristă am pierdut Ardealul şi şase sute mii de oameni în U.R.S.S.
În două luni de prietenie şi luptă comună alături de Uniunea Sovietică şi ceilalţi aliaţi am eliberat România şi Ardealul întreg.

Dar războiul nu s-a terminat. Trebuie să luptăm mai departe, să nimicim în bîrlogul său fiara hitleristă, să nimicim din rădăcină imperialismul german şi uneltele sale criminale maghiare, de felul lui Szállási, înainte spre Budapesta, spre Berlin! Să piară asasinii popoarelor, jefuitorii hitlerişti!

Ardealul desrobit să fie pe veci liber, iar întreaga Românie – eliberată de jugul nazist şi de năpârcile legionare din lăuntru – să devină realmente democratică.
Trăiască Uniunea Sovietică şi Naţiunile Unite. Trăiască Armata Română ce luptă pentru nimicirea hitlerismului!
Trăiască Armata Roşie Eliberatoare şi Comandantul ei Suprem, Mareşalul Stalin!”