Liviu Man, despre legăturile subterane dintre lumea justiției, oamenii de afaceri și factorul politic: „Există această bănuială legitimă că în Cluj nu o să poți fi judecat în mod corect”

Jurnalistul Liviu Man, directorul ziarului Gazeta de Cluj, a vorbit într-un interviu acordat pentru postul de televiziune NCN România, despre daunele morale derizorii în valoare de 20.000 de euro stabilite de magistrații de la Curtea de Apel Cluj după cinci luni de arest preventiv și 11 ani de procese încheiate cu achitarea tuturor inculpaților pe motiv că fapta nu există. Legăturile subterane dintre lumea justiției, oamenii de afaceri și factorul politic creează o atmosferă de incertitudine și un teren de joc inechitabil pentru cei care nu dansează după cum cântă unii. Liviu Man a oferit o perspectivă asupra șanselor jurnaliștilor în fața instanțelor și a dezvăluit îngrijorările legate de justiția de la Cluj, potrivit gazetadecluj.ro.

Diana Chisăliță: Avocatul Robert Roșu a primit un milion de lei în instanță pentru că a fost condamnat și a stat în arest câteva luni. Când este vorba despre oameni din justiție, judecătorii dau despăgubiri mai mari, iar când e vorba de ziariști nu se întâmplă același lucru. De ce?

Stirile PROTV

Alexandr Dughin a dezvăluit ce își dorește „cu adevărat” Vladimir Putin de la Ucraina. Există o singură opțiune pentru Kiev

RomaniaTV

BREAKING NEWS. Verdictul oficial se află în câteva ore

Liviu Man: Cred că este o problemă legată percepția judecătorilor asupra presei în general. Nu ne plac. Și nu numai că nu ne plac, cred că cei mai mulți dintre judecători chiar ne urăsc, pentru că ei nu înțeleg care este rolul presei. Rolul presei nu este de a lăuda pe cineva, ci de a spune lucrurilor pe nume, de arăta tot ceea ce nu este în regulă și putred în societate, restul este PR și publicitate. Asta nu înțeleg domnii judecători. Avocatul Robert Roșu nu numai că a stat în arest preventiv, ci a fost și condamnat definitiv, iar apoi, printr-o cale extraordinară de atac, a reușit să iasă din închisoare. Avem cazul fostei șefe a DNA, îngerul dreptății – Laura Codruța Kovesi, care a dat în judecată niște ziariști de la Antena 3, pe motiv că i-au afectat imaginea publică. Instanța a obligat trustul Antena și pe ziariștii respectivi să plătească daune morale în valoare de 300.000 de euro. O sumă uriașă. Laura Codruța Kovesi, din fericire pentru ea, nu a stat nici măcar o zi în arest și era doar de niște materiale care au apărut la TV, pe care fosta șefă DNA și instanțele din București au considerat că i-au afectat imaginea. Aici este vorba despre rea voința judecătorilor. În momentul în care pretinzi că ești calomniat, indiferent dacă ești persoană publică sau un om obișnuit, trebuie să demonstrezi în instanță ce daune exacte ți s-au adus. Laura Codruța Kovesi nu a putut să demonstreze nimic, deoarece nimeni nu a înlocuit-o din funcția de șefă a DNA din cauza materialelor de la Antena 3, nu i s-a scăzut salariul, nu a înjurat-o nimeni pe stradă. E foarte ciudat cum în cazul ei, instanța a considerat că a fost afectată și a acordat o sumă uriașă ca despăgubiri morale, iar în cazul nostru și al altora ca noi care au făcut arest, au acordat despăgubiri ridicole. Un sfert din viața mea de adult mi-am petrecut-o pe băncile instanțelor din Brăila și Galați.

Diana Chisăliță: Știu că celelalte persoane implicate în dosarul Gazeta au obținut despăgubiri mai mari decât cele care v-au fost acordate dumneavoastră. De ce credeți că s-a întâmplat acest lucru?

Liviu Man: Probabil din cauza faptului că eu eram presupusul șef al grupului infracțional, cu toate că am fost achitați toți, pe motiv că fapta nu există. Totuși, cred că mai există un motiv. Marea majoritate a colegilor mei, după experiența de acum 17 ani, s-a lăsat de presă. Cei care continuă să facă presă, cred că mai sunt două persoane, au renunțat la jurnalismul de investigație. Cu alte cuvinte, s-au liniștit, cum ar spune băieții care ne monitorizează. Singurul care nu s-a liniștit și continuă să facă presă de investigație în Gazeta de Cluj și Gazeta de Bistrița sunt eu. Probabil din această cauză mi s-a dat peste nas mai tare.

Diana Chisăliță: Curtea de Apel Cluj are o problemă cu jurnaliștii?

Liviu Man: Absolut. Curtea de Apel Cluj are o problemă cu ziariștii. Eu am încercat să nu mă judec la Cluj în acest proces prin care ceream daune Statului Român, dar, din păcate, Înalta Curte de Casație și Justiție mi-a respins cererea de strămutare a procesului și am fost judecat de magistrații de la Curtea de Apel Cluj. Vă pot da exemplul colegului meu de la Mureș care a obținut o decizie mult mai bună la Curtea de Apel Târgu Mureș. Nu toată lumea judeca așa cum se judecă la Curtea de Apel Cluj, asta voiam să subliniez.

Diana Chisăliță: De ce cereți că se întâmplă acest lucru?

Liviu Man: Din punctul meu de vedere, i-am „chinuit” pe procurorii și judecătorii din Cluj cu dezvăluirile pe care le-am făcut în ultimii 30 de ani. I-a „chinuit” și Liviu Alexa, din acest motiv pierde pe linie procesele de la instanțele clujene.

Diana Chisăliță: Lumea fuge de Curtea de Apel Cluj?

Liviu Man: Bineînțeles. Există această bănuială legitimă că în Cluj nu o să poți fi judecat în mod corect din cauza multiplelor legături subterane dintre lumea justiției, oamenii de afaceri și factorul politic. Argumentul  lui Sile Pușcaș care a fost validat de Înalta Curte atunci când i-a fost strămutat procesul a fost acela că primarul Emil Boc se află într-un război declarat cu acesta. Procesul a fost mutat tocmai pentru că exista bănuiala legitimă că Emil Boc ar putea să influențeze instanțele din Cluj și ele nu ar putea să judece legitim cererea lui. Noi nu am avut parte de așa judecători înțelepți la Înalta Curte și am rămas pe mâna Curții de Apel Cluj.

Diana Chisăliță: De ce la Mureș se poate și la noi nu?

Liviu Man: Există un răspuns care ține de istoria recentă și unul subiectiv. În ceea ce privește istoria recentă, am mai spus acest lucru, Clujul nu a fost simpatizat de fostul regim comunist. Nicolae Ceaușescu era nemulțumit că era un oraș de intelectuali, de studenți, persoane care scăpau cumva de sub controlul absolut al Partidului Comunist și al Securității. Clujul, care nu a fost niciodată un oraș muncitoresc, cum a fost Brașovul, Aradul sau Timișoara, a devenit un oraș muncitoresc în urma importului masiv de muncitori făcut de Ceaușescu în anii 80. De asemenea, Ceaușescu a luat o decizie privind minoritatea maghiară din Cluj, care era o altă problemă pentru partid. Din aceste motive securitatea din oraș a fost întărită semnificativ. După prăbușirea regimului comunist, a apărut PUNR-ul, a urmat ascensiunea lui Gheorghe Funar și o justiție total aservită. Să ne gândim la marile scandaluri din Cluj. Scandalul Caritas – Stoica a fost închis 2-3 ani, după ce au fost escrocați milioane de oameni. Scandalul băncii Dacia Felix, prima mare bancă privată din România care a dat faliment. Toți cei din conducerea băncii aveau legături cu PUNR-ul și cu Securitatea. Chiar dacă pierderile pentru bugetul țării au depășit un miliard de euro, numai 2-3 persoane au ajuns câțiva ani la pușcărie. Avem un oraș dominat de Securitate. Prin Securitate mă refer la oameni care s-au pensionat, cât și la urmașii lor care sunt activi în structurile actuale. Această rețea domină Clujul și vrea stabilitate. De aceea l-am avut primar pe Gheorghe Funar atâta timp, de aceea îl avem pe Emil Boc. În Cluj, lucrurile se rezolvă la masa verde, în spatele perdelelor. Evident, pe ei îi încurcă presa independentă și iau măsuri împotriva lor. Pe mine m-au băgat la închisoare și mi-au distrus firmele. Acum nu mai pot să facă asta, în schimb pot să acționeze legal prin domnii judecători care fac în așa fel încât să pierzi procesele de insultă și calomnie și să plătești daune încât să te descurajeze să mai faci presă independentă.

Diana Chisăliță: Care a fost suma inițială pe care ați cerut-o ca daune?

Liviu Man: Suma inițială a fost aproximativ 500.000 de euro, după ce mi-am petrecut un sfert din viața mea de adult pe băncile tribunalului pentru niște acuzații inventate. Toate firmele mi-au intrat în faliment, a trebuit să fac altele, iar reputația mea s-a făcut țăndări. Și acum mai există „deștepți” care mi se adresează cu apelativul „șantajistule” pe Facebook. După aproape 17 ani de la momentul arestării, reputația mea are de suferit. Suma de 500.000 de euro era o sumă modestă, zic eu. Pe fond am primit numai 42.000 de euro. Trebuie să menționez că judecătorii de la Tribunalul Cluj au fost mult mai curajoși. Le-au acordat colegilor mei peste 300.000 de euro, iar Aurel Mureșan, care avea termen la Curtea de Apel Cluj, cu o zi înainte ca instanța să se pronunțe în dosarul meu, a avut al doilea cel mai rapid proces din istoria jurisprudenței românești, după cel al lui Nicolae Ceaușescu. În aceeași zi a primit sentința și motivarea de 78 de pagini. Doamnele judecătoare au judecat la ora 12, la ora 15 au dat sentința, iar în următoarea zi, la ora 8, deja scrise seră motivarea de 78 de pagini prin care îi micșorau daunele lui Aurel Mureșan de la 300.000 de euro la 24.000 de euro. Este vorba despre doamna judecător Ramona Vasile, soția șefului DNA Cluj Ionuț Vasile, și doamna judecător  Carmen Cont, care s-a pensionat la scurt timp după pronunțarea sentinței. Ce vreau să subliniez este faptul că aveau nevoie de respectiva sentință a Curții de Apel Cluj pentru a-mi da mie niște despăgubiri derizorii din care, cu bunăvoința CA Cluj, au mai tăiat un sfert. Asta este batjocura cu care judecă unii judecători. Motivarea sentinței din dosarul meu nu a apărut încă. Sunt foarte curios să văd motivarea, mai ales că numai facturile avocaților m-au costat peste 30.000 de euro, iar ei mi-au acordat suma de 6000 de euro daune materiale. Vă dați seama cum se judecă de strâmb la Cluj-Napoca, orașul lui Emil Boc.

Diana Chisăliță: Magistrații se revoltă pentru că nu sunt de acord cu tăierea pensiilor speciale. Ce părere aveți despre aceste proteste?

Liviu Man: Magistrații trăiesc cumva într-o altă lume. Pensiile speciale sunt un privilegiu absolut mizerabil pentru că nu se bazează pe contributivitate. Dacă Statul Român vrea să-i bage în seamă și să le valorizeze munca, n-are decât să le dea salarii atât de mari încât să aibă pensii pe măsură. Nu este în regulă să iei de la bugetul de stat și să dai pensii care să nu fie pe baza contributivității. Oricum salariile lor sunt exagerat de mari și pot să iasă la pensie după 25 de ani. Au o mulțime de privilegii. Domnii procurori și judecători sunt singura breaslă din România care atunci când greșesc nu răspund pentru faptele lor. Noi, ceilați, răspundem pentru faptele noastre. Judecătorii și procurorii nu sunt jigniți nici măcar cu o amendă. Iar acum, știind că nu au voie să facă grevă, pentru că unul dintre motivele pentru care le dăm așa salarii mari este pentru că ei nu pot să facă grevă, au găsit această scuză mincinoasă a protestului ca să amâne dosarele. Poate motivarea din dosarul meu este redactată, dar nu a fost urcată pe internet pentru că ei protestează.

Diana Chisăliță: Mai aveți vreo speranță la Înalta Curte de Casație și Justiție?

Liviu Man: Speranța moare ultima. Bineînțeles, voi ataca decizia la Înalta Curte de Casație și Justiție, dar nu pot spune că am mari speranțe.Oricum, am speranțe mai mari decât de la Curtea de Apel Cluj. Vom vedea ce se va întâmpla. Sunt semnale contradictorii. Au fost date decizii proaste în cazul nostru, dar decizii foarte bune în cazul avocatului Roșu. Așteptăm cu mare interes finalizarea dosarului președintei ICCJ, doamna judecător Corina Corbu, care a fost hărțuită de DNA și suspendată din funcție aproximativ 2 ani. A câștigat vreo 500.000 de euro în prima instanță, i s-au redus daunele la 200.000 la curtea de apel, iar acum când am verificat la Înalta Curte, instanța care judecă recursul, am avut surpriza să vedem că dosarul este la secret. La un moment dat se va da o sentință și vom afla. Doamna Corbu nu a făcut nicio zi de arest și procesul a durat aproximativ 2 ani.

Diana Chisăliță: Aproximativ 9300 de cadre militare s-au pensionat în ultimii 5 ani, fiind declarați inapți la vârsta de 45 de ani. Cum vedeți, ca ziarist cu peste 3 decenii de activitate, faptul că privilegiile nu s-au schimbat în tot acest timp, ba chiar au crescut?

Liviu Man: Acum 20 de ani, Congresul American a votat fondarea unei comisii care să se ocupe de debirocratizarea birocrației din Washington DC. Efectul a fost că după 3 ani, comisia respectivă angajase vreo 350 de oameni și numărul birocraților, în general, a crescut cu 12%. Este același lucru și în situația de față. Cei care dețin puterea au tendința de a-și majora privilegiile. Există și o problemă de drept. Nu poți să iei drepturi care au fost deja acordate. Acest aspect se aplică și în cazul magistraților. Ei știu un lucru: dacă te pensionezi, orice lege se aplică doar în viitor, nu retroactiv. Odată pensionați, știu că nu mai au cum să li se ia acest drept. Desigur, și în acest caz ar putea fi găsite soluții: o supraimpozitare a pensiei. De aceea au ieșit la pensie cei aproape 10.000 de militari, ca să profite de acest lucru. Din punctul meu de vedere, singura soluție ce poate fi luată în calcul acum este să tăiem privilegiile pentru viitor.

Un exemplu bun este cel al parlamentarilor care și-au tăiat pensiile speciale în urmă cu câteva zile. Au fost doar 3 voturi contra și trei abțineri. Până acum, parlamentarii primeau pentru un singur stagiu de parlamentar o pensie până la moarte. Înainte era și mai rău: pentru fiecare stagiu se primea câte o pensie. De exemplu, cine stat 20 de ani în Parlament, avea 5 pensii speciale. La fel, această lege nu se aplică pentru trecut, se aplică de acum încolo. Cei care s-au pensionat înainte, vor beneficia de pensii până la moarte. Privilegiile ar trebui să le fie luate de acum încolo. Judecătorii ne tot amenință că vor să plece. Foarte bine. Să plece. Sunt suficienți avocați foarte bine pregătiți care pot și vor să le ia locul. Cu atât mai mult că se intră foarte greu în magistratură. Când sistemul nu te vrea să fii judecător, ori te pică la examenul psihologic, ori,  cum era pe vremuri, la examenul oral.

Diana Chisăliță: În ultimul timp s-a diminuat importanța apelului la CEDO. Din ce motiv?Liviu Man: Aici sunt mai multe cauze. În primul rând, fiecare țară membră, are dreptul să-și numească angajați la CEDO. Fiecare stat plătește câte o taxă anuală pentru funcționarea bugetului CEDO. Într-o perioadă, pe motiv că România nu mai avea bani, a decis să trimită mai mulți angajați și să plătească sume mai mici. În prezent, există un număr foarte mare de cetățeni români angajați la CEDO. Vorbim despre o chestiune foarte clară care, sigur, nu se poate dovedi: dosarele românești sunt puse mai la urmă pentru a intra pe rol. Statul Român și-a dat seama că se expune unei mari vulnerabilități, pentru că aveam cel mai mare număr de reclamații la CEDO după Federația Rusă, cel mai mare număr de condamnări după Turcia. Stăteam foarte prost, nici acum nu stăm bine, dar au reușit oarecum să mai tempereze judecarea cauzelor cu cetățeni români. De aemenea, există o jurisprudență la CEDO prin care se dau despăgubiri pecuniare mici, iar toată această influență cu alegerea Laurei Codruța Kovesi în fruntea Parchetului European , din păcate pentru noi, a avut un mare succes pe plan european. Influența lui Kovesi și a trimișilor statului român au făcut ca CEDO să fie mult mai puțin energică și activă în apărarea drepturilor cetățenilor români.