Liviu Vornicu: Ucraina în mijlocul războiului marilor interese

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Analistul Liviu Vornicu, cetățean româno-american cu studii economice atât în România, cât și în Statele Unite, prezintă o scurtă sinteză a raportului unui prestigios institut american cu privire la situația Ucrainei.

La un an după invazia rusă a Ucrainei, Institutul Oakland a publicat un raport, care scoate la iveală interesele financiare și dinamicile ce conduc la o mai mare concentrare a terenurilor agricole în mâinile oligarhilor și ale marilor corporații. Autorii raportului subliniază că deși războiul a fost în centrul scenei de politică externă și a comentariilor mass-media din februarie 2022, s-a acordat foarte puțină atenție unei probleme majore, care se află în miezul conflictului, și anume cine controlează terenurile agricole din țara cunoscută sub numele de „grânarul Europei”.

„Războiul este văzut de mulți ca o amenințare la adresa securității alimentare globale, având în vedere importanța atât a Ucrainei, cât și a Rusiei ca mari exportatori de alimente și îngrășăminte. Deși creșterea prețurilor la alimente în 2022 s-a datorat în mare măsură speculațiilor de pe piețele mondiale, problema principală o reprezintă faptul că ambele țări sunt mari exportatori de alimente, în special către o serie de țări din emisfera sudică cu mare deficit alimentar. Acest lucru a condus la Inițiativa privind cerealele din Marea Neagră, un acord semnat în iulie 2022 sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite. Acordul a permis continuarea exporturilor substanțiale de alimente din regiune până în momentul anularii de către Rusia, ceea ce crează mari probleme transportului către cei care au mare nevoie de cereale.

Acest raport abordează subiectul mai puțin discutat, identificând interesele care controlează terenurile agricole din Ucraina și prezentând o analiză a dinamicii în joc în ceea ce privește proprietatea funciară în această țară. Aceasta include reforma funciară extrem de controversată care a avut loc în 2021, ca parte a programului de ajustare structurală inițiat sub auspiciile instituțiilor financiare occidentale, după instalarea unui guvern pro-UE în urma revoluției Maidan din 2014.

Cu 33 de milioane de hectare de teren arabil, Ucraina dispune de mari suprafețe de teren agricol dintre cele mai fertile din lume. Privatizarea nechibzuită și guvernarea coruptă de la începutul anilor 1990 au concentrat terenurile în mâinile unei noi clase oligarhice. Aproximativ 4,3 milioane de hectare sunt destinate agriculturii pe scară largă, iar cea mai mare parte dintre acestea, trei milioane de hectare, se află în proprietatea a doar o duzină de mari firme agro-alimentare. Pe lângă această suprafață, potrivit surselor guvernmentale, aproximativ cinci milioane de hectare au fost transferate de-a lungul timpului sub diverse forme de la statul ucrainean către companii private străine.

Toate megacorporațiile deținătoare de terenuri ucrainene, cu excepția uneia singure, sunt înregistrate în străinătate, în special în paradisuri fiscale precum Cipru sau Luxemburg. Printre cei mai importanți investitori prezentați în raport se numără Vanguard Group, Kopernik Global Investors, BNP Asset Management Holding, NN Investment Partners Holdings, deținut de Goldman Sachs, și Norges Bank Investment Management, care administrează fondul suveran de avere al Norvegiei.

Suma totală de teren controlată de oligarhi și marile companii agricole este de peste nouă milioane de hectare, depășind 28% din terenul arabil al Ucrainei. Cei mai mari proprietari de terenuri sunt un amestec de oligarhi ucraineni și entități străine, în principal europeni și nord-americani, precum și Fondul Suveran al Arabiei Saudite. Restul terenului agricol ucrainean este folosit de peste opt milioane de fermieri ucraineni.

Mai multe afaceri agricole, controlate în mare parte de oligarhi, s-au deschis băncilor și fondurilor de investiții occidentale, care acum controlează o parte din acțiunile afacerilor lor. Majoritatea marilor proprietari de terenuri sunt îndatorați în mod substanțial la fondurile și instituțiile occidentale, în special Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), Banca Europeană de Investiții (BEI) și Corporația Financiară Internațională (CFI), filiala din sectorul privat a Băncii Mondiale. Aceste instituții au fost principalii creditori ai companiilor agricole ucrainene, aproape 1,7 miliarde de dolari americani fiind împrumutați în ultimii ani doar pentru șase dintre cele mai mari firme agricole din Ucraina. Alți creditori cheie sunt un amestec de instituții financiare, în principal europene și nord-americane, atât publice, cât și private.

Finanțarea internațională, în plină desfășurare, aduce beneficii directe oligarhilor, mulți dintre ei acuzați de fraudă și corupție, dar și fondurilor și firmelor străine ce au calitatea de acționari sau creditori. Între timp, fermierii ucraineni au fost nevoiți să opereze cu cantități limitate de teren și finanțare minimalistă, ceea ce a făcut ca mulți dintre ei să fie acum în pragul sărăciei. Datele arată că acești mici agricultori primesc practic un sprijin nesemnificativ în comparație cu marile afaceri agricole și oligarhii. Fondul de garantare parțială a creditelor creat de Banca Mondială pentru a sprijini micii agricultori este de numai 5,4 milioane de dolari, o sumă neglijabilă în comparație cu miliardele canalizate către marile corporații.

În ultimii ani, țările și instituțiile occidentale au oferit asistență militară și economică masivă Ucrainei, care a devenit principalul beneficiar al ajutorului extern al Statelor Unite, marcând pentru prima dată de la Planul Marshall încoace când o țară europeană ocupă acest loc de frunte. Până în decembrie 2022, la mai puțin de un an de la începerea războiului, S.U.A. a alocat Ucrainei peste 113 miliarde de dolari, inclusiv 65 de miliarde de dolari de ajutor militar, ceea ce reprezintă mai mult decât întregul buget al Departamentului de Stat și al USAID la nivel global (58 de miliarde de dolari).

Finanțarea occidentală către Ucraina a fost legată, în principal, de un program drastic de ajustare structurală care a necesitat măsuri de austeritate și privatizare, inclusiv crearea unei piețe funciare pentru vânzarea terenurilor agricole. Președintele ucrainean a promulgat reforma funciară în 2020 împotriva voinței marii majorități a populației, care se temea că aceasta va exacerba corupția și va consolida controlul exercitat de oligarhi în sectorul agricol.

Constatările raportului concordă cu aceste îngrijorări. În timp ce marii proprietari de terenuri au obținut finanțări masive de la instituțiile financiare occidentale, fermierii ucraineni, considerați esențiali pentru asigurarea aprovizionării cu alimente la nivel național, au primit sume obscure. În condițiile în care piața funciară este în plină funcțiune, pe fondul unui stres economic ridicat și al războiului, această diferență de tratament nu face decât să ducă la o mai mare consolidare a terenurilor de către marile companii agricole.

Raportul trage un semnal de alarmă cu privire la faptul că datoria externă uriașă și în creștere a Ucrainei contractată este în detrimentul condițiilor de trai ale populației. În prezent Ucraina este al treilea cel mai mare debitor din lume față de Fondul Monetar Internațional (FMI), iar povara paralizantă a datoriei sale va duce probabil la presiuni suplimentare din partea creditorilor săi, a deținătorilor de obligațiuni și a instituțiilor financiare internaționale cu privire la modul în care ar trebui să aibă loc reconstrucția postbelică, estimată la 750 de miliarde de dolari. Acești actori puternici au declarat deja în mod explicit că își vor folosi influența pentru a privatiza în continuare sectorul public al țării și pentru a liberaliza agricultura.

În opinia specialiștilor aceasta este o situație în care ucrainenii au doar de pierdut. În timp ce ei mor pentru a-și apăra pământul, instituțiile financiare sprijină în mod insidios consolidarea terenurilor agricole de către oligarhi și interesele financiare străine. Într-un moment în care țara se confruntă cu ororile războiului, guvernul și instituțiile occidentale ar trebui să asculte apelurile disperate lansate de societatea civilă ucraineană, de mediul academic și de fermieri de a suspenda legea funciară și toate tranzacțiile cu terenuri. Mai mult, se consideră că singura cale de urmat pentru reconstrucția postbelică o reprezintă prioritizarea unui model agricol, care să nu mai fie dominat de oligarhie și corupție, în care pământul și resursele să fie controlate de toți ucrainenii și de care să beneficieze toți ucrainenii”, a transmis analistul Liviu Vornicu.