Lovitura de stat – Episodul 4. Turul doi înapoi!

Un eveniment de o covârșitoare importanță și cu consecințe extrem de grave pe termen lung, lovitura de stat din România din data de 6 decembrie 2024 a fost analizată în profunzime de mai mulți experți, mai ales din zona dreptului constituțional, prin consultarea, atunci când a fost cazul, și a inteligenței artificiale.

Concluziile acestui studiu, pentru care am primit permisiunea să îmi asum semnătura, le public, zi de zi, în zece episoade.

Rolul Guvernului și de ce nu putea sta pasiv

Aici intră în scenă HG 1063/2024, prin care Guvernul crease comisia tehnică comună pentru coordonarea alegerilor.

Această comisie nu era decorativă. Avea atribuții de organizare, verificare, coordonare, control. Era tocmai mecanismul prin care statul trebuia să urmărească dacă alegerile se desfășoară corect și ce măsuri trebuie luate când apar disfuncționalități.

Problema majoră este aceasta: până pe 6 decembrie nu a fost constatată oficial de către această comisie vreo defecțiune care să impună o asemenea ruptură; după 6 decembrie, exact când trebuia să lucreze mai intens, comisia a intrat practic în pasivitate; deși HG 1063 nu fusese încă desființat.

Pe înțelesul tuturor: exact organul care trebuia să clarifice, să verifice și să propună măsuri a amuțit în momentul cel mai important.

Asta, pentru omul de rând, spune foarte mult. Mai mult decât atât, continuitatea conducerii politice și administrative a contat. Aceiași oameni-cheie din executiv au rămas să gestioneze și înainte, și imediat după anulare, și până la emiterea actelor normative ulterioare. În lectura ta, această continuitate a făcut ca soluția legală a reluării să nu fie activată, iar mecanismele administrative să nu fie folosite pentru clarificare și revenire în legalitate.

De ce este important comunicatul CSAT din 28 noiembrie

Dacă CSAT a spus că instituțiile trebuie să clarifice urgent situația, înseamnă că existau neclarități. Dacă până pe 6 decembrie nu s-a clarificat nimic, atunci cum s-a ajuns totuși la cea mai radicală măsură posibilă? Ba mai mult, dacă nici după 6 decembrie nu s-a produs clarificarea factuală de către organele competente, atunci rămâne ideea că s-a operat politic și administrativ peste o stare neclarificată. Statul a spus că trebuie clarificat urgent, dar înainte să clarifice, a trecut la anulare; după anulare, tot nu a clarificat.

Asta este o contradicție foarte evidentă și foarte puternică. Aici se adaugă o observație instituțională foarte gravă: nu doar că nu s-au clarificat la timp suspiciunile, dar nici Parlamentul nu a chemat instituțiile să dea socoteală public. Nu s-a făcut o analiză sistematică, nu s-a cerut un raport complet, nu s-a constituit o comisie serioasă de clarificare. Asta înseamnă că neclaritatea factuală a fost lăsată să conviețuiască cu decizii normative și instituționale foarte dure.