„Mă întorceam de la serviciu, la ora 19:00, cu tramvaiul 11 din București. Avusesem o zi lungă. După vreo 2 stații, ridic ochii și văd un bărbat cum se uita ținta către mine…”

„M-am maritat cu baiatul din tramvai”. Suna ca o poveste, nu-i asa? Dar chiar este o poveste, o poveste adevarata, povestea mea. Iti vine sa crezi sau nu, eu chiar m-am maritat cu un baiat intalnit in tramvai. Nu iti imagina ca ne-am casatorit a doua zi, dar nici foarte mult timp nu a trecut pana la acest pas. Si daca tot am convenit ca este o poveste, hai sa ti-o spun de la inceput.

Eu, Oana, tocmai suferisem o mare deceptie in dragoste, cum deseori se intampla la 20 si ceva de ani.

El, Liviu, se despartise nu de foarte mult timp de o fata cu care avusese o relatie de doi ani.

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

Amandoi ne intorceam de la serviciu, la ora 19:00, cu tramvaiul 11 din Bucuresti. Avusesem o zi lunga in redactie si tot ce imi doream era sa ascult putina muzica la MP3-ul meu si sa mai citesc cateva pagini din cartea pe care o purtam cu mine de vreo saptamana. Dupa vreo 2 statii, ridic ochii din carte si il vad cum se uita tinta catre mine. Primul impuls a fost sa-mi feresc privirea. Ma gandeam ca iar dau peste vreun tip enervant „de cartier”, cum gasesti prin Rahova.

El a continuat sa ma fixeze cu privirea. Atunci am inceput sa zambesc. Era o situatie tipic adolescentina, cand unui baiat ii place de o fata, dar nu are curaj sa-i vorbeasca.

Dupa alte cateva statii, in care ne-am tot schimbat priviri, el a prins curaj si a venit la mine cu replica asta: ”Buna! Ti-a spus cineva ca ai cel mai frumos zambet?”.

M-a bufnit rasul instant. Era una din replicilea acelea de agatat care pe mine nu reusesc sa ma impresioneze de niciun fel. Atunci m-a intrebat cum ma cheama si am inceput o conversatie scurta, pentru ca a trebuit sa coboram. Interesant este ca amandoi am coborat la aceeasi statie. Da, coincidenta frumoasa!

A vrut sa ma conduca acasa, dar chiar nu era nevoie, pentru ca eu locuiam chiar in fata statiei de tramvai. Si, in plus, nu aveam sa las un necunoscut sa afle unde stau, nu?!

Am fost, insa, impresionata ca a reusit sa dea din nou de mine, desi nu-mi stia decat prenumele si locul unde lucram. A facut el cum a facut si m-a gasit pe Facebook. Asa am ajuns sa vorbim de cateva ori. Eu continuam sa il refuz, pentru ca nu eram deloc pregatita pentru o alta relatie. Cel putin asta era in capul meu.

Dupa doua saptamani, am mers cu cea mai buna prietena la locul lui de munca, sa testez terenul. Liviu este contabil la un mare retailer din Bucuresti. Atunci m-am gandit ca nu ar strica sa ii dau, totusi, un telefon. Dupa primele cuvinte mi-am dat seama ca e nerabdator sa ma vada: ”Sunt putin plecat, dar vin imediat”, mi-a zis el atunci. Mie mi s-a parut foarte dulce si amuzant, in acelasi timp.

Am stat de vorba la o prajitura, dupa care el s-a intors la birou, iar noi la cumparaturi. Inca imi amintesc reactia prietenei mele: ”Daca nu-l vrei tu, il iau eu. Nu mai gasesti asa baieti galanti prin Bucuresti”.

Tot drumul spre casa am vorbit cu el prin mesaje. Dupa cateva zile ne-am vazut si am trecut direct la planuri comune de vacanta.

La o luna dupa ce ne-am cunoscut, am petrecut Revelionul impreuna la Sighisoara. De atunci fiecare concediu sau zi libera o petrecem impreuna. Evident ca nu a fost totul roz intre noi intotdeauna, dar am trecut peste toate greutatile. Ele ne-au intarit. Eu, o sagetatoare adevarata, iar el capricorn, ne dam destul de des cap in cap. Cand ne enervam, sar scantei pe bune.

Am trecut peste multe certuri si suparari, iar acum suntem o familie. M-a cerut de sotie fix cu o zi inainte sa implinim un an de relatie, asta chiar m-a surprins. Dupa numai un an, a aparut Sofia, centrul universului nostru. Acum avem deja aproape trei ani de cand suntem casatoriti si inca ne suportam. Glumesc, glumesc!

Da, mai avem pareri diferite pentru multe lucruri, dar nu mi-as putea imagina viata fara el si fara fetita noastra. Acum simt ca am parte de toata dragostea din lume.

Asa ca imi permit sa iti dau un mic sfat: daca suferi din dragoste, nu te lasa coplesita. Eu cred ca pentru fiecare exista acolo, undeva, intr-un tramvai, metrou sau poate chiar intr-un tren, un „Liviu” pentru tine, pregatit sa te faca cea mai fericita femeie din lume.

P.S.: Cand i-am povestit prietenei mele despre baiatul care ma priveste in tramvai, mi-a zis sa il iau acasa. Pana la urma l-am luat.

Sursa: unica.ro