Maestrul Florin Zamfirescu: Domne, se va trezi vreodată cineva în țara asta ca să zică STOP

Actorul Florin Zamfirescu, unul dintre numele mari ale scenei românești, a avut un nou moment de revoltă publică în care și-a exprimat dezamăgirea față de modul în care funcționează statul român. Cu un ton amar, dar lucid, maestrul a vorbit despre nedreptățile și absurditățile birocratice care apasă asupra oamenilor simpli — inclusiv asupra celor care, asemenea lui, au muncit o viață întreagă pentru a-și construi un acoperiș deasupra capului.

Statul nu m-a ajutat cu nimic

„Statul nu m-a ajutat cu nimic!”, a spus el răspicat, explicând că și-a ridicat casa exclusiv prin propriile eforturi și economii. Tot ce și-a dorit, a mărturisit actorul, a fost un loc modest și cald pe care să-l numească „acasă”. Cu toate acestea, în loc de sprijin sau recunoștință, s-a lovit doar de taxe, birocrație și indiferență. Pentru fiecare pas — de la autorizații până la finalizarea construcției — statul a întins mâna după bani, fără să ofere ceva concret în schimb.

Zamfirescu a povestit că pentru a obține un simplu dosar de construcție a fost nevoit să plătească nenumărate taxe și impozite. A acceptat regulile jocului, și-a plătit dările, și-a construit casa, dar la final s-a întrebat, cu amărăciune, ce a primit înapoi. Răspunsul, spune el, este „nimic”. Toate materialele, toate serviciile, toate racordările — la apă, la gaz, la curent electric — le-a achitat integral, cu TVA inclus, adică tot statului. „Mă bucur că am o casă, că am un cuib în care să dorm și eu. Orice ființă, de la pasăre până la broască, își face cuibul ei. Dar omul, când își termină casa, primește o nouă lovitură: impozitul”, a spus cu ironie amară maestrul.

În viziunea sa, statul ar trebui să fie un sprijin real pentru cetățenii care muncesc, nu o povară perpetuă. „Păi m-ai ajutat tu cu ceva? Eu totul plătesc — lumină, apă, gaze — și le plătesc la prețul întreg, cu TVA. Nu am primit niciun sprijin, niciun ajutor, doar cerințe și taxe fără sfârșit.” Actorul a comparat situația omului de rând cu o luptă inegală, în care cetățeanul este mereu dator, iar statul mereu creditor.

Ne mint că se fac alegeri

Pe lângă critica la adresa fiscalității excesive, Zamfirescu a mers mai departe, vorbind și despre neîncrederea profundă pe care o are în clasa politică. El a pus sub semnul întrebării însăși esența democrației românești, afirmând că alegerile nu mai reflectă voința poporului. „Ne mint că se fac alegeri. Noi știm, de la bun început, că totul e o fraudă. Nu contează cine votează, contează cine numără”, a declarat el, reluând celebra frază atribuită lui Stalin, dar aplicând-o contextului actual.

În spatele discursului său se simte nu doar frustrarea personală, ci și ecoul unei generații întregi care a trăit schimbări politice, promisiuni nerespectate și o tranziție nesfârșită. Actorul pare să vorbească nu doar în numele său, ci al tuturor celor care simt că muncesc tot mai mult și primesc tot mai puțin.

Cuvintele lui Florin Zamfirescu nu sunt doar o critică la adresa statului, ci și un strigăt de trezire. „Domnule, se va trezi vreodată cineva în țara asta să spună STOP?” — întreabă el retoric, în speranța că vocea sa va răsuna mai departe decât zidurile propriei case. Un mesaj dur, dar sincer, care reflectă neputința multor români ce trăiesc sentimentul că, indiferent cât ar munci, statul îi tratează mai degrabă ca pe niște surse de venit decât ca pe cetățeni ai unei națiuni demne.

Astfel, monologul maestrului Zamfirescu devine mai mult decât o simplă declarație — devine un manifest pentru demnitate, libertate și respect față de omul care își câștigă cinstit dreptul la o casă, la liniște și la un trai decent.