Mamele care își pierd copiii la naștere trebuie să treacă printr-un travaliu de doliu. Acesta cuprinde patru etape: „Rana va rămâne veșnic, însă acceptarea ei va fi mai ușoară” – FOTO

Simona Luncanu, psiholog la Maternitatea „Cuza Vodă” din Iași, a fost nevoită să asiste la nenumărate cazuri în care mamele și-au pierdut copiii ori la naștere, ori mai devreme. Psihologul ieșean descrie care este cel mai sănătos proces prin care o astfel de pacientă poate să se vindece, acesta se numește travaliu de doliu

În astfel de cazuri, la Maternitatea „Cuza Vodă” din Iași, se formează o echipă multidisciplinară care vine în ajutorul pacientei ce a suferit pierderea. Medicii sunt conștienți de faptul că vor fi învinuiți și că furia mamei se va revărsa asupra lor.

Pentru mamele care au suferit o pierdere, travaliul de doliu este un început de vindecare

Negarea și furia sunt primele etape ale travaliului de doliu, prin care mama este nevoită să treacă pentru a ajunge la acceptare. Cu toate acestea, specialiștii spun că, deși trauma se cicatrizează în timp, rana va rămâne veșnic.

stirilebzi.ro

Avertismentul lui Andrei Caramitru: „Dacă iei mai puțin de 1.500 de euro net e doar...

Stirile PROTV

Tinerii care l-au omorât pe şoferul român de TIR ar fi acționat cu premeditare. Ancheta...

„În momentul în care noi pierdem pe cineva drag, sănătos, din punct de vedere psihic, ar fi să intrăm într-un travaliu de doliu. Acest lucru înseamnă un travaliu al pierderii în care există mai multe etape, o primă etapă fiind negarea, când persoana în cauză refuză să accepte pierderea, apare o reacție de apărare emoțională care ajută la amortizarea șocului. O altă etapă este furia sau frustrarea, care este orientată ori către propria persoană, ori către personalul medical, ori către cel care se află lângă noi, prin învinuire. Există, în unele cazuri, depinde de cine pleacă, pentru că mamele care-și pierd copiii nu vor da niciodată vina pe micuți, atunci când vine vorba despre persoane adulte, tendința ca furia să fie îndreptată către cel care a decedat. Urmează, apoi, etapa depresiei și, în final, acceptarea”, subliniază Simona Luncanu, psiholog la Maternitatea „Cuza Vodă” din Iași.

Echipa multidisciplinară care se formează pentru astfel de cazuri cuprinde medicul neonatolog, medicul curant, medicul obstetrician și psihologul.

„Atunci când vine vorba despre mamele care își pierd copiii la naștere sau înainte, este un subiect extrem de delicat și de sensibil. Din acest motiv, în cadrul spitalului se formează o echipă multidisciplinară, formată din medicul obstetrician, medicul curant, medicul neonatolog și psiholog. Există cazuri în care este nevoie și de intervenția asistentului social. Concret, medicul neonatolog este cel care comunică situația copilului, medicul curant este cel care discută cu mama și în ultimă etapă intervenim noi, din punct de vedere psihologic.

Susținerea cea mai eficientă este însoțirea pacientei în descărcarea dureri, acest lucru se întâmplă cel mai des prin plâns sau printr-o stare de înghețare, când pacienta nu mai simte nimic, pierde contactul cu realitatea, pentru că șocul este foarte mare încât nu mai poate nici măcar să fie receptivă la ce se întâmplă în jur. Așteptăm până prindem un contact cu ea, există situația în care ele își varsă furia pe medici, pe noi, în unele cazuri, sunt situații în care acuză că din cauza personalului medical a decedat copilul, din cauză că operația cezariană nu s-a desfășurat cum trebuie, că neonatolul nu a identificat problema la timp. Aceasta este o fază din travaliul de doliu.

Procesul în cadrul spitalului este accelerat, însă pentru a asimila această traumă și pentru a nu lăsa urme pe viitorul mamei, este nevoie ca procesul să fie continuat de către un psiholog. Atât timp cât se lucrează cu un psiholog și pacienta primește suport, are șansă să-și revină, trauma se cicatrizează, rana va rămâne veșnic, însă acceptarea ei va fi mult mai ușoară”, adaugă Simona Luncanu.

Suportul familiei este un factor foarte important

Un factor foarte important care o ajută pe mamă să treacă mai ușor peste pierdere este familia, în special membrul cel mai semnificativ, care de cele mai multe ori este soțul. Acesta se alătură echipei multidisciplinare.

„Am văzut multe mame care au pierdut sarcini, dar după au inițiat un procesul de psihoterapie, de teama că nu vor face față, dacă acest lucru s-ar întâmpla a doua oară. Evident că, a doua oară, impactul nu a mai fost același pentru că ele deja erau pregătite. Este nevoie, în mod deosebit, de suportul familiei, din acest motiv, atunci când aveam un astfel de caz, implicăm familia ori membrul care este cel mai semnificat pentru pacientă, pentru că, atunci când traversăm momente existențiale dificile, o figură cunoscută, familială ajută foarte mult”, mai spune Simona Luncanu, psiholog, în legătură cu mamele care-și pierd copilul și sunt nevoite să treacă printr-un travaliu de doliu.