Marcel Ciolacu, paratrăsnetul lui Vasile Dîncu

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

După o lungă și nesuferită perioadă de izmeneală, în fine, PSD, prin vocea autorizată, poate că mult prea autorizată a lui Vasile Dîncu, ne confirmă un adevăr crunt: PSD nu vrea nici în ruptul capului la guvernare. În orice caz, nu acum. Calculul este cu totul și cu totul diferit de cel făcut de electoratul acestui partid. Calculul PSD este să reia guvernarea atunci când vor avea loc alegeri. Și punct.

Oricât de scurtă ar fi memoria politică a cetățenilor României, toată lumea știe că, până de curând, de la cel mai înalt nivel PSD, ni s-a transmis fie o gogoriță legată de alegerile anticipate, fie o poveste numai bună de adormit copiii, conform căreia îl va propune pe doctorul Rafila în poziția de candidat de premier, fie un scenariu cu totul și cu totul improbabil, cel al unui guvern de tehnocrați, care la primăvară să se dea de trei ori peste cap, să demisioneze și, într-o înțelegere imposibil de perfectat cu Klaus Iohannis, să fie declanșate alegerile anticipate, după o întreagă comedie, în care acesta din urmă ar urma să propună două guverne care să cadă în Parlament.

Iar acum ni se comunică un adevăr pe care noi, analiștii, l-am intuit și l-am devoalat de mult. PSD se teme să preia guvernarea și să dea piept, punându-se în slujba poporului, cu cele cinci crize majore pe care acesta trebuie să le înfrunte, lipsit fiind de un Executiv responsabil.

A spus-o Vasile Dîncu ieri, cu subiect și predicat. Ar fi contraproductiv ca acum PSD să preia guvernarea. Dacă nu acum, atunci când? Altădată. Atunci când se va putea instala confortabil la Palatul Victoria pentru patru ani. Până va sosi acest moment, Klaus Iohannis nu are altceva de făcut decât să se scufunde în mocirla în care singur a intrat. Asta nu o spune Dîncu, care este unul dintre cei mai eleganți oameni politici pe care-i cunosc, ci o spun eu, care nu mă simt deloc nevoit să dau dovadă de eleganță, atunci când mă gândesc la starea extrem de critică în care se află societatea noastră.

Vasile Dîncu este unul dintre sociologii de marcă ai României, un om care permanent a fost strâns conectat la serviciile secrete și, prin urmare, un personaj foarte bine informat. Și, mai presus de toate, Dîncu este un analist politic de marcă. Este numărul doi în PSD și dacă-l punem față în față cu Marcel Ciolacu, putem observa cu ușurință că acesta din urmă este umbra primului. Și cu cât soarele este mai puternic, umbra este și ea mai bine conturată. Dacă dispare soarele, dispare umbra. Vasile Dîncu este farul călăuzitor al lui Marcel Ciolacu. Acesta din urmă, fie că i-a înțeles, fie că nu i-a înțeles strategia, o urmează întocmai și la timp. Abil, Vasile Dîncu îl pune pe Ciolacu să scoată din foc, cu mâna lui, castanele pe care strategul PSD le-a pus la copt. Și puțin contează dacă se va frige sau nu. În definitiv, Ciolacu nu este decât paratrăsnetul lui Dîncu.

Eu – și presupun că și alți analiști politici – am înțeles de mult acest lucru. Și urmărim cu interes fascinantul joc de interese de pe tabla de șah politică. Un joc atât de interesant încât, dacă nu deschidem bine ochii, riscăm să nu mai vedem esențialul. Adică drama românilor. Dar oare ce am înțeles eu și alți câțiva nu o fi priceput și Klaus Iohannis? Sau măcar consilierii acestuia?

Să presupunem că Iohannis a înțeles. Să presupunem că știe. Și dacă așa stau lucrurile, atunci cum se explică de ce nu a făcut astăzi o mișcare deșteaptă? Știind cu certitudine, de la cel mai înalt nivel PSD, de unde s-a făcut public acest lucru, că reprezentanții acestui partid nu au de gând să propună un premier, că ei nu au de gând, așa cum declară, să propună nimic, oare de ce Klaus Iohannis, pentru a-i prinde în ofsaid pe socialiști, nu le-a acordat nici de această dată, nici la aceste consultări lovitura de începere? De ce primul partid chemat la așa-zisele consultări de la Cotroceni nu este chiar partidul care a câștigat ultimele alegeri parlamentare? Dacă PSD tot nu are nimic de propus, de ce nu e lăsat să dea astăzi cu oiștea-n gard? Urmând ca apoi, preluând balonul, al doilea partid votat la ultimele alegeri parlamentare, PNL, să poate juca cu adevărat, ajuta și ghidonat de Iohannis, rolul eroic de salvator al națiunii.

Faptul că Iohannis refuză să intre într-un asemenea scenariu dovedește o dată în plus că între el și Marcel Cioacu, via Vasile Dîncu, există o înțelegere, dacă nu secretă, în orice caz discretă. Sunt tare curios să văd dacă cetățenii României mai au puterea să râdă și să aplaude scenele comice, care se desfășoară începând de azi la Cotroceni.