Marea țeapă fiscală pentru mașinile verzi! După ce oamenii au fost împinși spre hibride și electrice, taxele încep să vină din urmă

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Ani la rând, mașinile hibride și electrice au fost prezentate drept alternativa „verde”, mai curată și, nu în ultimul rând, mai avantajoasă fiscal. Statul a folosit facilități fiscale pentru a încuraja cumpărarea lor, în timp ce la nivel european tranziția către automobile cu emisii mai mici a devenit o politică publică.

În 2026, însă, pentru mulți proprietari de hibride povestea s-a schimbat radical: facilitatea fiscală a fost redusă la maximum 30% pentru anumite hibride, iar impozitul se calculează în funcție de cilindree și de categoria de emisii prevăzută de noul sistem. Pentru mașinile electrice, impozitul anual este acum de 40 de lei.

Iar ceea ce se întâmplă acum în Marea Britanie arată că problema nu se oprește la impozitul anual. Din aprilie 2028, Londra va introduce o taxă calculată în funcție de distanța parcursă de mașinile electrice și plug-in hybrid.

02:00, 04 Sep 2026

Rabla Auto 2026: Șoferii din Iași primesc tichete în valoare de 1,3 milioane de lei pentru achiziția mașinilor noi

Pentru șoferi, întrebarea devine inevitabilă: dacă ai fost încurajat să cumperi o mașină „verde” pentru a reduce costurile și pentru a proteja mediul, cât mai valorează avantajul financiar atunci când statul începe să taxeze kilometrii parcurși?

Citește și: Marea țeapă fiscală cu taxe și de 15 ori mai mari! Cum i-a păcălit Bruxelles și Guvernul României pe oamenii cu mașini hibrid și electrice

Mașina „verde” intră în era taxării la kilometru

Guvernul britanic a confirmat introducerea Electric Vehicle Excise Duty (eVED), o taxă suplimentară calculată în funcție de distanța parcursă. Măsura va intra în vigoare la 1 aprilie 2028 și se va aplica autoturismelor complet electrice, dar și celor plug-in hybrid și celor alimentate cu hidrogen.

Pentru automobilele 100% electrice, tariful inițial va fi de 3 penny pentru fiecare milă, adică aproximativ 2,2 eurocenți pe kilometru. Pentru plug-in hybrid, taxa va fi de 1,5 penny pe milă, adică jumătate din nivelul aplicat unei mașini complet electrice.

La prima vedere, suma nu pare spectaculoasă. Problema apare atunci când este calculată pe un an întreg și pusă lângă celelalte costuri ale automobilului. La 12.000 de kilometri pe an, taxa rezultată din tariful de 3 penny pe milă este de aproximativ £223, adică în jurul valorii de 260 de euro, în funcție de curs.

Și acesta este doar tariful de pornire. Din 2029-2030, nivelul eVED urmează să fie indexat anual cu inflația.  Cu alte cuvinte, statul nu elimină taxarea transportului odată cu trecerea la electric. Schimbă obiectul taxării: de la combustibil la distanță.

Explicația oficială este una fiscală. Timp de decenii, statul britanic a încasat bani din taxarea benzinei și motorinei. Șoferul plătește indirect pentru fiecare litru consumat prin fuel duty și alte taxe. O mașină electrică nu cumpără însă benzină sau motorină. Pe măsură ce numărul automobilelor electrice crește, veniturile provenite din taxarea carburanților scad. Guvernul britanic estimează că încasările din fuel duty vor ajunge la aproximativ jumătate din nivelurile actuale în anii 2030, în termeni reali, iar ulterior ar putea ajunge aproape de zero până în 2050.

De aici apare eVED. Guvernul spune că toate mașinile contribuie la aglomerație și uzura drumurilor, dar proprietarii automobilelor pe benzină și motorină plătesc deja prin taxele incluse în combustibil. Pentru electrice nu exista un mecanism echivalent. Așa că Londra a ales principiul „cine circulă mai mult, plătește mai mult”.

Dar pentru șofer apare o contradicție evidentă. Ani la rând, trecerea la electric a fost prezentată drept soluție pentru reducerea emisiilor și, în multe cazuri, drept o alternativă mai eficientă și mai ieftină la motorul termic. Acum, pe măsură ce electrificarea începe să golească o importantă sursă de venit bugetar, statul vine cu o nouă taxă. Schimbi motorul, nu scapi de taxare.

Nu este o taxă pusă la stația de încărcare

eVED nu va fi percepută direct atunci când șoferul își încarcă mașina. Calculul se va face pe baza kilometrajului.

Proprietarul va furniza valoarea de pe odometru și o estimare a distanței pe care urmează să o parcurgă în perioada fiscală. Plata poate fi făcută în avans sau repartizată pe parcursul anului, iar citirea ulterioară a kilometrajului va permite regularizarea sumei. Datele de la inspecțiile tehnice sunt deja disponibile pentru majoritatea mașinilor și pot fi folosite pentru verificare.

Important este și faptul că noua taxă nu înlocuiește actuala taxă auto britanică. eVED va fi plătită în paralel cu Vehicle Excise Duty.  Așadar, nu este vorba despre mutarea pur și simplu a unei taxe existente, ci despre adăugarea unei componente noi, direct legate de utilizarea mașinii. Pentru cine circulă puțin, impactul va fi limitat. Pentru cine parcurge zeci de mii de kilometri pe an, factura crește proporțional. Iar tariful poate crește în timp, deoarece este legat de inflație.

Londra nu inventează mecanismul. Sisteme de taxare bazate pe distanță există deja în Noua Zeelandă și Islanda, iar mecanisme similare sunt utilizate sau testate în anumite state americane, printre care Oregon, Utah și Hawaii.

Și Elveția analizează un sistem comparabil, cu perspectiva unui mecanism care ar putea fi introdus începând din 2030.

România: din 2026, avantajul fiscal al hibridelor a fost redus

În România, schimbarea a venit deja pe partea impozitului local.

Prin modificările legislative aplicabile din 2026, pentru vehiculele hibride cu emisii de CO₂ de cel mult 50 g/km, impozitul se poate reduce cu maximum 30%, în funcție de hotărârea consiliului local. Nu mai există, așadar, vechiul regim în care anumite proprietăți beneficiau de reduceri mult mai consistente.

Pentru mașinile electrice, impozitul pe mijloacele de transport este stabilit la 40 de lei pe an. Impactul asupra unui proprietar de hibrid poate fi semnificativ, în special la automobilele cu motoare de cilindree mare.

De exemplu, un SUV hibrid cu motor de aproximativ 2,5 litri poate ajunge la un impozit de ordinul sutelor de lei, în funcție de localitate și de caracteristicile fiscale ale vehiculului, în condițiile în care anterior putea beneficia de o reducere mult mai mare. Aici apare nemulțumirea proprietarilor: au plătit mai mult pentru o tehnologie care era promovată inclusiv prin avantajul fiscal, iar ulterior avantajul a fost redus.

Este legitim ca statul să își schimbe politica fiscală. O facilitate fiscală nu este, prin ea însăși, o garanție pe viață. Problema apare atunci când oamenii iau o decizie de cumpărare în baza unor stimulente despre care presupun că vor rămâne stabile, iar ulterior regulile sunt schimbate. Un automobil nu este un produs cumpărat pentru un an sau doi. Este o investiție care poate costa zeci de mii de euro și care este păstrată uneori un deceniu.  Dacă statul spune: „cumpără această tehnologie, pentru că este mai curată și îți oferim un avantaj fiscal”, iar după câțiva ani schimbă radical avantajul, proprietarul poate avea motive serioase să se simtă înșelat.

Și în cazul automobilelor complet electrice se vede aceeași schimbare de filozofie. Până în 2025, acestea beneficiau de scutire de la impozitul pe mijloacele de transport. În 2026, impozitul este de 40 de lei pe an. 40 de lei nu reprezintă, evident, o povară serioasă pentru proprietarul unei mașini care poate costa zeci de mii de euro. Dar semnalul fiscal este important. Statul a renunțat la ideea că automobilul electric trebuie să fie complet scutit de impozit. Iar exemplul britanic arată de ce trebuie urmărită această evoluție. În Marea Britanie, guvernul nu s-a oprit la un impozit anual. A introdus un mecanism care urmărește cât circulă mașina.

Când „mașina verde” devine o sursă de venit pentru buget

Aici este, de fapt, miza întregii povești. Pentru stat, automobilul electric este o problemă fiscală. Cu cât sunt mai multe electrice pe șosele, cu atât se vând mai puțină benzină și motorină. Cu cât se vinde mai puțin combustibil, cu atât scad accizele și taxele colectate la pompă. Prin urmare, electrificarea transportului produce o gaură în sistemul fiscal construit timp de zeci de ani. Marea Britanie a calculat deja această gaură. Documentele oficiale estimează că eVED va aduce aproximativ 1,1 miliarde de lire în anul fiscal 2028-2029, 1,435 miliarde în 2029-2030 și 1,865 miliarde în 2030-2031. Asta arată foarte clar că nu vorbim despre o taxă simbolică. Pentru buget, este o sursă serioasă de venit.

Un proprietar de electrică nu mai cumpără benzină sau motorină. Dar asta nu înseamnă că automobilul devine gratuit. Există costul energiei, asigurarea, anvelopele, întreținerea, deprecierea, eventualele taxe locale și, în cazul britanic, din 2028, eVED. În același timp, avantajele economice ale unei electrice pot rămâne reale. Costurile de exploatare diferă de cele ale unui motor termic, iar comparația depinde enorm de model, prețul energiei, kilometraj și modul de încărcare.

Franța se uită la același model

În Franța, lucrurile sunt încă la nivel de dezbatere. Nu există, în acest moment, un proiect oficial adoptat pentru o taxă pe kilometru aplicată automobilelor electrice. Subiectul a fost însă adus în discuție publică. Yves Carra, purtător de cuvânt al Mobilité Club France, a sugerat că o asemenea formă de taxare ar putea apărea în viitor, fie în funcție de kilometraj, fie printr-un mecanism asociat contorului inteligent Linky.

Tema a intrat și în politica franceză. Florian Philippot a susținut că guvernul ar pregăti o taxare în funcție de kilometri, iar Nicolas Dupont-Aignan a criticat ideea, argumentând că automobilele electrice au fost prezentate drept ecologice și economice, iar ulterior ar putea deveni o nouă sursă de venit pentru stat.

Adevărata problemă pentru proprietarul unei mașini „verzi” nu este neapărat că trebuie să plătească o taxă. Este faptul că regulile fiscale se pot schimba după ce ai cumpărat mașina. Ai plătit mai mult pentru tehnologie. Ai făcut calculul în funcție de consum. Ai luat în considerare taxele. Ai presupus că avantajele fiscale vor continua suficient de mult încât investiția să aibă sens. Apoi statul schimbă formula.

Londra spune explicit că obiectivul este înlocuirea veniturilor pierdute din fuel duty. Asta ar putea fi, în fond, noua filosofie fiscală. În vechiul sistem, statul nu trebuia să știe exact câți kilometri ai făcut. Era suficient să taxeze benzina și motorina. Ai mers 10.000 de kilometri? Ai consumat combustibil și ai plătit taxe. Ai mers 30.000? Ai consumat mai mult și ai plătit mai mult. Odată cu electrificarea, mecanismul dispare. Mașina poate fi încărcată acasă, la serviciu sau la o stație publică. Cantitatea de energie consumată nu mai este echivalentul direct al unei taxe pe drum. Așa că statul mută calculul pe distanță.

Imaginea este, astfel, mai puțin simplă decât sloganul „mașina electrică este viitorul”. Da, electrificarea poate reduce emisiile locale și poate schimba profund transportul. Da, pentru anumite categorii de șoferi, o electrică poate fi economică. Da, este logic ca proprietarii automobilelor să contribuie la infrastructura pe care o folosesc. Dar există și o realitate fiscală pe care cumpărătorul trebuie să o înțeleagă: statul nu renunță la banii încasați de la șoferi doar pentru că șoferii schimbă motorul. Dacă benzina și motorina dispar, dispare și o parte din baza de impozitare. Iar statul caută deja înlocuitorul.