Statul român se află în fața unui nou examen de bune practici. Proiectul de modificare a legii achizițiilor publice avizat recent de Camera Deputaților a stârnit deja o serie de controverse în spațiul public. Creșterea pragului de achiziții publice directe, deși este o măsură adecvată politicilor fiscale europene, pare că nu este încă făcută pentru adaptarea la situația actuală din România. Țara noastră, și implict administrațiile publice centrale și locale, nu sunt încă suficient de pregătite pentru o asemenea modificare legislativă, care deja a creat emoție în spațiul public.
Prin urmare, privesc cu precauție spre o astfel de propunere, știut fiind faptul că ar putea lăsa portițe deschise pentru practici rău intenționate.
În plus, eliminarea Curții de Conturi din procesul de control al achizițiilor publice și de constatare și sancționare a abaterilor, înlocuirea acesteia cu Agenția Națională pentru Achiziții Publice, stârnește alte controverse. Nu știu cât de optim este înlocuirea unei instituții care de-a lungul timpului și-a dovedit eficatitatea în astfel de situații. Nu se impunea o astfel de modificare a legii, tocmai pentru a se asigura și mai mut transparența asupra achizițiilor publice.
De accea, în momentul de față aș fi tentat să mă abțin de la a vota această măsură. Rămâne ca în discuțiile de grup parlamentar să aprofundăm subiectul și să evaluăm cât mai precis avantajele și vulnerabilitățile unei astfel de măsuri, pentru că este în interesul nostru, al tuturor, ca România să meargă pe o cale corectă, una europeană.