Un martor ar fi fost plătit de soția inculpatului într-un dosar de trafic de persoane, pentru a spune în fața instanței că a fost remunerat pentru muncă. Un bărbat vulnerabil ar fi fost exploatat pentru circa un an de zile, fiind silit să muncească la Dorin Pintilie, arestat în cauză. În timpul audierii, victima părea că este îngrijorată și că l-ar fi învățat cineva ce să declare.
Martor plătit într-un dosar de trafic de persoane!
Un caz de presupus trafic de persoane, aflat pe rolul Tribunalului Iași, aduce în prim-plan o problemă profundă și adesea ignorată: exploatarea persoanelor vulnerabile, lipsite de educație și sprijin social. Dorin Pintilie a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane într-un dosar care dezvăluie o posibilă muncă forțată și dependență economică, în care victima nu are capacitatea reală de a se apăra sau de a înțelege situația în care se află. Pintilie deține o stână în județul Iași.
La termenul din 25 martie 2026, a fost audiată victima, Alin Ioan Caraiman. Încă de la primele întrebări, vulnerabilitatea acestuia a devenit evidentă: întrebat care este vârsta sa, tânărul a declarat că nu știe când s-a născut. Această lipsă de informații elementare despre propria identitate ridică semne serioase de întrebare cu privire la nivelul său de educație și la capacitatea de a înțelege sau de a consimți la relațiile de muncă în care a fost implicat.
Potrivit declarațiilor sale, Caraiman ar fi lucrat aproximativ un an pentru inculpat, până în septembrie 2025. Relația de muncă ar fi fost stabilită prin intermediul tatălui său.
„Am lucrat la inculpat circa un an de zile. Tatăl meu a luat legătura cu inculpatul și acesta i-ar fi dat niște bani pentru ca eu să lucrez la el. Nu mai știu exact câți bani. Tatăl meu nu mi-a dat acei bani”, a declarat Caraiman în fața instanței.
A ieșit din sala de judecată fără permisiune
Pe perioada în care ar fi lucrat pentru inculpat, tânărul a locuit în aceeași gospodărie cu acesta și ar fi desfășurat activități specifice muncii la stână, precum îngrijirea animalelor, hrănirea și adăparea lor. Cu toate acestea, detaliile oferite de victimă au fost fragmentate și imprecise. Nu a putut preciza câte animale erau sau câte ore muncea zilnic. De asemenea, a afirmat că își cumpăra singur mâncarea, în ciuda faptului că locuia la angajator.
Un alt aspect îngrijorător este lipsa libertății de mișcare. Victima a relatat că a încercat să plece într-o noapte, temându-se că nu își va primi banii, însă s-a rătăcit și s-a întors. Ulterior, a susținut că nu a fost lăsat să plece și că poliția ar fi fost cea care l-a adus acasă.
Pe parcursul audierii, comportamentul victimei a atras atenția instanței. Vizibil afectat emoțional, Caraiman evita contactul vizual cu judecătorul și se uita frecvent către inculpat și familia acestuia, aflați în sală. Această atitudine a sugerat o posibilă stare de teamă sau presiune, dificil de probat, dar relevantă în contextul acuzațiilor de trafic de persoane.
Situația a devenit și mai tensionată în momentul în care inculpatul a părăsit sala de judecată fără permisiune, invocând starea de rău. Deși președintele completului de judecată i-a cerut să rămână, acesta a ieșit și a fost readus ulterior de avocatul său, Lucian Stamate.
Declarațiile victimei au fost uneori contradictorii sau neclare. Întrebat dacă își menține declarația dată anterior la poliție, acesta a spus că nu știe, întrucât nu a văzut-o. De asemenea, a negat că ar fi fost instruit cu privire la ceea ce trebuie să declare în instanță.
„Nu aș mai lucra la stâna inculpatului, pentru că nu mai vreau. Nu mai merg deloc. Nu mă lasă nici poliția de la Covasna, nici de la primărie. Și nu mai vreau”, a mai spus acesta.
Au început să râdă de victimă
Un moment care a stârnit indignare a avut loc atunci când procurorul i-a oferit victimei un pahar cu apă, observând starea sa de emoție. În acel moment, persoane din sala de judecată, apropiate inculpatului, au început să râdă, accentuând presiunea psihologică asupra tânărului.
A fost audiat și tatăl victimei, Mihai Caraiman, în calitate de martor, ale cărui declarații au ridicat la rândul lor semne de întrebare. Acesta a susținut inițial că inculpatul nu i-a oferit bani, dar ulterior a afirmat că soția inculpatului i-ar fi dat o sumă de bani, cerându-i să semneze un document. Declarațiile sale au fost oscilante, iar comportamentul din sala de judecată – priviri frecvente către alte persoane – a sugerat o posibilă influență externă.
Un alt martor, Marius Butulea, a declarat că îl cunoaște pe inculpat și pe victimă, confirmând că aceasta lucrase anterior și în alte locuri. El a menționat că, în discuții informale, victima ar fi spus că a fost bătută la locul de muncă, fără a indica însă o persoană anume.
Acest caz evidențiază dificultățile majore întâmpinate în instrumentarea dosarelor de trafic de persoane, în special atunci când victimele provin din medii defavorizate, au un nivel scăzut de educație și sunt dependente de familie sau de angajatori.
Un martor ar fi fost plătit de soția inculpatului într-un dosar de trafic de persoane, pentru a spune în fața instanței că a fost remunerat pentru muncă. Din declarații existau suspiciuni cu privire la influențarea acestora.