Titlurile zilei

Mărturiile șocante ale bolnavilor infectați cu COVID-19! Omul care îi ascultă în fiecare zi rupe tăcerea: „Ne confruntăm cu o situație fără precedent”

Publicat: 30 apr. 2020

Un psiholog ieșean care consiliază pacienții cu coronavirus a ales să vorbească. Zeci de pacienți sunt închiși de aproape 700 de ore într-un salon cu pereții albi. Sunt vizitați doar de medici îmbrăcați în combinezoane. Aceștia au ajuns în pragul disperării. De la o săptămână la alta află că mai au de stat în spital. Plâng și se enrvează cu ochii țintiți spre o foaie albă. Rezultatul este deprimant. Specialiștii stau la telefon cu ei zeci de ore pe săptămână. Situația este fără precedent.

Peste 20 la sută dintre pacienții internați cu coronavirus la Spitalul de Boli Infecțioase Iași sunt asimptomatici. Mulți dintre aceștia își petrec timpul într-o cameră 24 de ore din 24, timp de mai bine de patru săptămâni. De fiecare dată când primesc încă un rezultat al testului care iese pozitiv ajung în pragul disperării. Încep să plângă, fac o criză și nimeni nu-i mai poate opri. Atmosfera din saloanele pacienților cu coronavirus este greu de explicat. Trei psihologi angajați ai spitalului petrec zeci de ore săptămânal pentru a-i calma, pentru a-i asculta, pentru a-i consilia. Nimeni nu știe când vor fi externați, iar acest lucru îi chinuie cumplit. Unul dintre psihologii spitalului a ales să discute pentru cotidianul „Bună Ziua Iași” despre cea mai mare provocare din profesia sa.

Sute de ore la telefon pentru a le asculta durerea

La orice oră din zi și din noapte, de aproape două luni, psihologii Spitalului de Boli Infecțioase consiliază telefonic pacienții diagnosticați cu coronavirus. Așa cum explică aceștia, pacienții asimptomatici sunt cel mai greu de consiliat și asta pentru că, deși nu au simptome specifice și se simt perfect, din cauza unui rezultat trebuie să stea în spital. Aceștia, deși au o stare generală bună, sunt considerați contagioși. Mulți dintre ei nu au mai văzut lumina soarelui de mai bine de patru săptămâni, iar acest lucru le provoacă crize de disperare, momente în care își pierd cumpătul. Nu există niciun gând care să-i consoleze și singura alinare rămâne vocea psihologului.

„Consiliez pacienții cu coronavirus minimum patru ore pe zi încă de la începutul pandemiei. Primesc apeluri telefonice la orice oră din zi și din noapte. Pe lista mea am în acest moment 104 pacienți cu care discut. Îi consiliez atât pe ei, cât și pe familiile lor. Situațiile cu care aceștia se confruntă sunt dificil de descris. Ne confruntăm și noi, ca specialiști, cu o situație fără precedent. Rolul nostru este de a-i asculta, de a-i consilia, de a-i sfătui”, spune Daniela Bran, unul dintre psihologii care se ocupă de pacienții cu COVID-19. Aceasta a petrecut la telefon peste 200 de ore pentru a discuta cu bolnavii.

Singurul contact, cadre medicale cu combinezoane

Reacție depresivă. Așa este numită din punct de vedere profesional starea pacienților internați în spital cu coronavirus. Este o stare care se instalează cel mai frecvent la pacienții asimptomatici, care nu înțeleg de ce trebuie să petreacă atâtea zile în spital. Departe de familie, îngrijorați pentru starea lor, singuri în salon între patru pereți albi și cu puțină lumină, acești pacienți se chinuie să găsească sensul.

„Pacienții internați în spital cu COVID-19 au parte de un contact restrâns. Singurul contact pe care îl au este limitat și este cu cadrele medicale îmbrăcate în combinezoane. Nici nu pot interacționa din cauza costumației. Șederea în spital pentru o perioadă de mai bine de patru săptămâni, o perioadă de spitalizare a cărui sfârșit nu știi când va avea loc, determină o reacție depresivă. Nu este o depresie obișnuită care se tratează prin medicamentație, este o reacție care se creează într-un anumit context, o depresie reactivă, ca urmare a bolii, a izolării. Pacienții devin nervoși, agitați, iar descărcarea lor emoțională se face prin discuția cu un psiholog”, adaugă Daniela Bran.

Așteptarea între patru pereți

Unii refuză, alții acceptă ajutorul psihologilor. Lista cu pacienții care au nevoie și acceptă consiliere psihologică este făcută de către șefii de secție sau medicii curanți. O ședință poate dura între 20 de minute și o oră. Unii pacienți doresc să vorbească mai mult, alții mai puțin. Cu unii, psihologul se aude de două, trei ori pe săptămână, cu alții de atâtea ori pe întreaga perioadă a spitalizării.

„Starea de așteptare provoacă cel mai adesea reacțiile depresive. Așteptarea rezultatelor, dorul de cei dragi, urmat de așteptarea rezultatelor pentru cei de acasă. Familiile celor internați sunt obligate să stea 14 zile în autoizolare și sunt, de asemenea, testate. În spital avem și familii internate, mame cu copii sau ambii părinți cu copii. Au nevoie de consiliere cu toții”, mai spune psihologul spitalului.

„Vine o hârtie care le spune că sunt contagioși”

Discuția cu pacientul simptomatic și cel asimptomatic. Greul vine atunci când psihologul discută cu un pacient asimptomatic. Este o luptă grea atât pentru specialist, cât și pentru pacient.

„Este o luptă între ceea ce simt și rezultatul pe care îl primesc. Este extrem de dificil pentru ei să accepte că nu au simptome, că se simt bine și vine o hârtie care le spune că sunt contagioși și că mai urmează o perioadă în care vor sta în spital. Pacientul simptomatic înțelege mai bine perioada de spitalizare pentru că el are simptome, trăiește diferit și înțelege că pentru a se trata este nevoie de internare”, spune Daniela Bran.

La telefon, vocea unui necunoscut

Pacientul cu coronavirus ascultă vocea unei persoane pe care nu o vede, nu o cunoaște. Această barieră a fost de mult depășită, și asta pentru că există nevoie disperată de ajutor. Sunt pacienți disperați, ajuși la limită, care efectiv încep să plângă la telefon. Psihologul face o pauză și reia convorbirea. Așa trec zile, așa trec săptămâni pentru un pacient închis între patru pereți diagnosticat cu infecția cu un virus apărut în România în urmă cu mai bine de două luni.

„Sunt pacienți care simt nevoia să se descarce emoțional și încep să plângă la telefon. Fac o pauză odată cu ei și reluăm discuția. Este greu și pentru mine ca profesionist, ca om, să nu empatizez cu ei. Trăim cu toții o situație fără precedent pe care învățăm din mers să o depășim. Aseară de exemplu, am primit un apel la ora 21:00 din partea unui cadru medical. Un pacient avea o criză și a trebuit să-l calmez”, mai spune Daniela Bran.

Psiholog: „Suntem marcați profund”

Contextul actual reprezintă o provocare și pentru specialiști. Ascunși în spatele unui telefon, cu vocea sigură, încearcă să-i încurajeze pe pacienții cu COVID-19. Pe ei cine îi întreabă ce simt de fapt? Nimeni. Și asta pentru că niciodată nu-și arată slăbiciunile.

„Este o provocare pentru mine. Atât profesional, uman, cât și emoțional. Mă confrunt cu realități de viață. Empatizez cu toată suferința acestor oameni. Am și eu familie și întotdeauna mă gândesc că boala nu ține cont de profesie, de statut. Este o lecție de viață pentru mine întâlnirea cu fiecare pacient. Fiecare are povestea lui, gândul lui, încărcătura lui emoțională. Avem însă speranță, deși suntem marcați profund”, adaugă psihologul.

Cum își „ucid” timpul liber pacienții cu COVID?

Psihologul povestește că pacienții își caută diverse activități pentru a nu simți timpul atât de apăsător. Unii citesc rugăciuni, alții scriu, alții citesc cărți și alții se ocupă de dezvoltarea profesională. În saloanele unde sunt internați doi sau trei pacienți, aceștia formează prietenii, comunități care se consolează.

„În zilele bune, unii pacienți aleg să-și petreacă timpul liber făcând activități ca cititul, scrisul. Totodată, am sesizat că se creează comunități. Am avut pacienți care m-au sunat să mă anunțe că unul dintre pacienții internați cu el în salon are o stare proastă și că are nevoie să discute cu mine. Recomandările mele întotdeauna sunt să se aplece și spre alte activități pentru a trece mai ușor peste această perioadă”, încheie psihologul.





Comentarii
  • Ce facem, am luat-o razna cu toţii? Constatăm situaţia şi îi compătimim, gândind că nouă nu ni se va întâmpla? Situaţia descrisă aici se numeşte tortură, tratament inuman şi degradant. Documentaţi-vă şi veţi constata că deţinuţii sunt într-o situaţie mai bună, au mai multe drepturi. Cei care au luat asemenea decizii, de privare de libertate a persoanelor asimptomatice, TREBUIE SĂ RĂSPUNDĂ PENAL!

  • Ce facem, am luat-o razna cu toţii? Constatăm situaţia şi îi compătimim, gândind că nouă nu ni se va întâmpla? Situaţia descrisă aici se numeşte tortură, tratament inuman şi degradant. Documentaţi-vă şi veţi constata că deţinuţii sunt într-o situaţie mai bună, au mai multe drepturi. Cei care au luat asemenea decizii, de privare de libertate a persoanelor asimptomatice, TREBUIE SĂ RĂSPUNDĂ PENAL!

  • Mai bine ar fi lasati acasă la domiciliu si tratati si dat si la membrii familiei ceva pastile preventive nu știu zic si eu cum era si in xazuri de tuberculoză cand se dadea si membrilor din familia celor bolnavi ceva sa nu se inbolnaveasca si ei asa era mai bine si cei bolnavi treceau mai usor peste de acasa decat din spital..

Adauga un comentariu