Medicul recunoscut pentru dedicarea sa remarcabilă în salvarea răniților din timpul Revoluției a murit

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Începând din 1973, anul în care a devenit medic primar, Nicolae Constantinescu a realizat mai mult de 8000 de intervenții chirurgicale, acoperind diverse specialități, precum chirurgie generală, oncologie, chirurgie osteo-articulară, vasculară, urologică, endocrină, plastică și reparatorie, conform România TV.

Chirurgul Nicolae Constantinescu, recunoscut pentru dedicarea sa remarcabilă în salvarea răniților din timpul Revoluției din 1989, a încetat din viață la vârsta de 89 de ani.

Nicolae Constantinescu a avut o contribuție semnificativă în domeniul medical

Anunțul a fost făcut de prof. V. Sârbu, Președintele Secției Medicină a AOSR. Constantinescu a fost un pilon al Spitalului Colțea, unde, timp de trei zile și nopți, a operat neobosit în condiții extrem de dificile pentru a salva viața celor împușcați și răniți în evenimentele din decembrie 1989.

Membru al AOSR și al Academiei de Științe Medicale, Nicolae Constantinescu a avut o contribuție semnificativă în domeniul medical, lucrând la dezvoltarea tratatelor de Anatomie chirurgicală și militând pentru introducerea Anatomiei clinice în curricula facultăților de medicină.

„Reputatul profesionist a luptat pentru introducerea disciplinei de Anatomie clinică – în facultățile de medicină. Era în același timp un chirurg de vocație, cei mai mulți români cunoscându-l pentru imaginea sa de operator la Colțea, unde lucra din anii 80 și unde l-au găsit de gardă, neobosit, nopți la rând, în 1989, la salvarea împușcaților sau răniților revoluției”, a scris prof. V. SÂRBU.

„Dragul nostru, drum bun printre stele. Tu știi că toți te-am iubit și nu te vom uita”, a mai declarat acesta.

A fost profesor-invitat la instituții de prestigiu din întreaga lume

În decursul carierei sale, Nicolae Constantinescu a fost profesor-invitat la instituții de prestigiu din întreaga lume, inclusiv la Universitatea Columbia din SUA (1990), Spitalul Cochin din Paris (1991), Universitatea din Udine, Italia (1992), Spitalul Rothschild din Paris (1993) și Spitalul Grosshadern din München (1996).

După o ascensiune remarcabilă în învățământul universitar, obținută prin concurs, a ajuns la statutul de profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. S-a pensionat în 2001, la vârsta de 65 de ani, dar a rămas profesor consultant, continuând să influențeze educația medicală din România.